Din 47.905, doar 29.630 de refugiați au fost preluați din Italia și Grecia, între 2015-2017, prin mecanismul european de relocare

În 2015, Comisia Europeană a votat Decizia CE 1601/2015, pentru a răspunde crizei refugiaților cu care se confruntau Grecia și Italia. Fiecare stat a negociat relocarea unui anumit număr de refugiați, în intervalul septembrie 2015- septembrie 2017.

Deși inițial numărul total propus de Comisie a fost de 160.000,  statele membre, împreună cu Norvegia, Lichtenstein și Elveția și-au asumat oficial relocarea intra-europeană a 47.905 de migranți.

La finalul celor 2 ani, din 47.905, doar 29.630 de refugiați au fost preluați de țările europene. Marea majoritate a statelor nu a reușit să atingă nici jumătate din cotele asumate. Norvegia și Liechtenstein sunt singurele care au atins și depășit cotele. România și-a respectat în procent de 33% angajamentul. Ungaria și Polonia nu au înregistrat nicio relocare.

% de atingere a cotei de relocare din Italia și Grecia între 2015-2017

*Danemarca și Regatul Unit nu au fost implicate în mecanisul de relocare
Sursa datelor: Comisia Europeană, 28 septembrie 2017

Mecanismul este acum descris ca fiind un eșec și chiar în momentul propunerii a stârnit multe controverse.

Fiind o măsură de urgență, mecanismul are destule lacune și probabil că nicio aplicare mai discipinată a acestuia nu ar fi soluționat întru totul criza. Dar la doi ani de la implementare, acest sistem a reușit să genereze și o premieră negativă în istoria UE, fiind prima dată când două state membre au atacat în justiție o decizie a Comisiei Europene.

Cauzele eșecului sunt multe, dar lipsa voinței politice de a sprijini această măsura în fiecare dintre statele membre, pare să fie un element esențial. În contextul populismului politic crescut pe seama discursurilor xenofobe și incitatoare la ură față de străini, cele mai multe guverne naționale au ezitat să prioritizeze investițiile în infrastructura necesară relocării, chiar și statele cu tradiție în integrarea imigranților, precum Suedia.

În cazul României, nu doar infrastructura deficitară este cea care împiedică integarea refugiaților, cel puțin nu deocamdată. Cea mai mare problemă este lipsa unei viziuni clare asupra imigrației și a modului în care aceasta poate constitui o resursă. Pentru că în afară de provocările pe temen mediu ale integrării, imigrația poate deveni o oportunitate, mai ales în statele afectate de deficit în diverse sectoare ale pieței muncii, cum începe să devină România.

Stat membru Număr de locuri asumate oficial[1] Nr. persoane relocate din Italia Nr. persoane relocate din Grecia
Austria 50 15 0
Belgia 1530 299 698
Bulgaria 1070 0 50
Croația 316 18 60
Cipru 205 47 96
Danemarca 0 0 0
Estonia 396 0 141
Finlanda 2128 779 1196
Franța 6940 377 4091
Germania 13250 3641 4838
Irlanda 1152 0 552
Letonia 627 27 294
Lituania 1160 27 355
Luxembourg 545 159 271
Malta 205 47 101
Olanda 2825 807 1680
Polonia 100 0 0
Portugalia 3218 299 1197
Republica Cehă 50 0 12
Regatul Unit al Marii Britanii 0 0 0
România 2182 45 683
Slovacia 60 0 16
Slovenia 579 45 172
Spania 2500 190 1089
Suedia 3777 802 1619
Ungaria 0 0 0
Norvegia 1500 816 693
Elveția 1530 828 448
Liechtenstein 10 0 10
Total 47905 9268 20362

[1] *nr. de locuri asumat pentru relocare de fiecare stat în conformitate cu art. 5 (2) a Deciziei 2015/1601 a CE

 

About Victoria 7 Articles
Victoria este sociolog și a lucrat în ultimii cinci ani în mai multe proiecte din domeniul integrării imigranților, politicilor de dobândire a cetățeniei, și stimulării participării la vot.