Puncte tari şi puncte slabe ale fuziunii noilor partide

Pe data de 21 august, 3 dintre formațiunile înființate în baza noii legi a partidelor politice (114/2015) au fuzionat. Partidele Uniunea pentru Codlea (care a dobândit personalitate juridică la începutul lunii martie a acestui an), Uniunea Salvați Bucureștiul (înscris în Registrul Partidelor Politice încă din noiembrie 2015) și Uniunea Salvați România (unul dintre cele mai noi partide, care și-a început formal existența la finele lunii iunie) vor purta de acum înainte numele de Uniunea Salvați România. Președintele noului partid, Nicușor Dan, a declarat că înființarea noii formațiuni constituia un pas logic în vederea participării la alegerile parlamentare, după participarea cu Uniunea Salvați Bucureștiul la alegerile locale din iunie.

Acest eveniment, care la prima impresie ar părea că ține de “bucătăria internă” a unor comitete de inițiativă, are însă implicații mai profunde asupra peisajului politic românesc. În mod evident, există avantaje și dezavantaje în fuziunea unor entități distincte, care transcend simplele statistici care consemnează numărul de partide înregistrate sau numărul formațiunilor care participă la alegeri. În cele ce urmează voi încerca să expun o serie de argumente pro și contra fuziunii noilor partide, analizând consecințele unor astfel de acțiuni prin prisma impactului pe care îl au asupra vieții politice românești.

 

Argumente pro fuziune

Primul argument în favoarea fuziunii, și unul care a cântărit probabil destul de mult în decizia celor 3 partide amintite anterior, este acela al formării unui partid mai puternic, care să beneficieze de resursele combinate ale părților sale componente. Dincolo de o capacitate organizațională mai bună la nivel central, acest lucru se traduce și într-o mai bună mobilizare pentru înființarea de filiale. Existența unei structuri teritoriale ample, care să acționeze ca o curea de transmisie între filiale și centru, este de altfel una dintre caracteristicile definitorii ale unui partid politic.

Un al doilea argument important este acela al unui plus de vizibilitate pentru partid. Una dintre principalele probleme pentru noile partide, în special cele care sunt constituite din membri care nu au mai fost implicați în politică, este de a își face existența cunoscută în rândul electoratului. Acest avantaj este strâns legat de primul menționat, deoarece vizibilitatea poate fi atinsă prin utilizarea eficientă a resurselor. Eficiența este un criteriu-cheie, deoarece este în mod evident mai ieftin să faci marketing pentru un singur partid decât pentru 2 sau 3 partide.

Un al treilea argument este legat tot de un criteriu al eficienței, dar de această dată înțeles ca eficiență în alegerile electorale. O mai bună vizibilitate și o mai bună capacitate organizatorică pot atrage mai multe voturi și astfel mai multe mandate. 2 dintre cele 3 partide care au format Uniunea Salvați România au participat la alegerile locale, unde au obținut 3 (Uniunea pentru Codlea, care a participat în alianță electorală cu Forumul Democrat al Germanilor din România) și respectiv 54 de mandate (Uniunea Salvați Bucureștiul). Dat fiind faptul că urmează alegerile parlamentare, ar fi fost mai greu pentru niște partide delimitate geografic să strângă voturile necesare pentru a intra în Parlament. Deși acest argument pare a fi unul decisiv în favoarea fuziunii noilor partide, vom arăta puțin mai târziu că există și o altă soluție care ar putea atinge aceleași rezultate, fără a avea însă un caracter ireversibil.

 

Argumente contra fuziunii

Având în vedere că este prima fuziune a unor partide noi de până acum, vom începe această secțiune tot cu Uniunea Salvați România. Pentru a înțelege primul contraargument, și probabil cel mai important, să începem cu o scurtă analiză a programelor Uniunii Salvați Bucureștiul și Uniunea pentru Codlea. USB s-a concentrat pe dezvoltarea Bucureștiului, subliniind necesitatea atragerii de noi fonduri, reabilitarea clădirilor istorice, soluționarea problemelor legate de traficul aglomerat, etc. Uniunea pentru Codlea, autodefinită ca un “proiect civic local pentru o nouă administrație în municipiul Codlea”, a propus o serie de soluții pentru municipiul Codlea, elementul definitoriu fiind transparentizarea administrației publice. Formarea unui partid național presupune transcenderea unor astfel de obiective specifice, delimitate geografic. În timp ce partidele locale care au dat naștere noii Uniuni Salvați România aveau o serie de măsuri bine gândite, bazate pe o bună cunoaștere a particularităților Bucureștiului și municipiului Codlea, rămâne de văzut în ce măsură noul partid național este pregătit să rezolve probleme la nivel național. Aceasta este de altfel o problemă care paște toate fuziunile ce ar lua naștere din 2 sau mai multe partide locale – extinderea preocupărilor la nivel național implică faptul că motivul pentru care au luat ființă inițial, rezolvarea problemelor comunităților respective, nu mai există. Bineînțeles, se poate argumenta că filialele vor prelua această funcție, dar există întotdeauna riscul ca interesele centrului să prevaleze în detrimentul intereselor filialelor.

Un al doilea contraargument se referă la performanța în alegeri. După cum am văzut, acesta a fost și unul din argumentele pro fuziunii, dar se poate transforma foarte ușor și într-unul contra. Președintele partidului Uniunea Salvați România a declarat că își propune ca la alegerile parlamentare să obțină 10% din voturi. Obiectivul USR pare a se baza pe asumpția că persoanele care au votat cu USB, respectiv cu Uniunea pentru Codlea, la locale, vor vota cu această entitate formată din cele 2 partide (la care se adaugă Uniunea Salvați România). Este însă neclar dacă această asumpție este adevărată, deoarece votanții acelor partide ar putea să nu se identifice cu respectiva formațiune.

Un ultim contraargument ţine de compromisurile care trebuie făcute de partide atunci când fuzionează. Inevitabil, foştii lideri vor păstra poziţii importante în noua structură organizaţională, dar puterea de negociere le va scădea totodată. Acest lucru este important, având în vedere faptul că programele a 2 sau mai multor partide nu se vor alinia perfect niciodată, astfel încât vor exista mereu anumite măsuri care vor fi favorizate de una din părţile constitutive ale fuziunii şi respinse de cealaltă. Pe de altă parte, o alianţă electorală presupune o poziţie de egalitate a părţilor, care se înţeleg asupra unor elemente comune, dar care oferă şi posibilitatea afirmării diferenţelor, în caz că acest lucru este necesar.

 

O cale de mijloc

În ceea ce mă privește, consider că există o cale de mijloc între candidatura unui partid de unul singur și fuziune – alianța electorală. Aceasta ar putea contribui la o mai bună vizibilitate a partidelor-componente și le-ar putea aduce mai multe voturi, oferind o cale mai simplă de separare a drumurilor după alegeri, permițând astfel formațiunilor să își păstreze identitatea și să se înțeleagă asupra unor aspecte centrale cu care simpatizează. Un dezavantaj semnificativ îl constituie faptul că, potrivit legii electorale, pragul electoral pentru alianțe este mai ridicat decât pentru un singur partid. În funcție de ce obiective își propun partidele, însă, alianța electorală ar putea constitui o alternativă mai adecvată decât fuziunea, prin aceea că membrii alianței și-ar păstra identitatea și ar putea astfel să răspundă mult mai ușor intereselor comunităților cărora li se adresează.

 ________________________________________________________________________

Centrul pentru Inovare Publică monitorizează dinamica apariției noilor partide și aplicarea legii partidelor politice. Puteți vedea aici, cu actualizare zilnică, centralizarea cererilor înregistrate la Tribunalul București.

Periodic, publicăm articole pe această temă. Puteți citi aici toate aceste articole, inclusiv prezentări mai detaliate ale noilor partide.

Monitorizarea este posibilă cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, prin proiectul „Legea Partidelor Politice : bariere și oportunități”, despre care puteți afla mai multe informații în această pagină. Opiniile exprimate aparțin exclusiv Centrului pentru Inovare Publică.

About Adelin Dumitru 18 Articles
Adelin Dumitru a absolvit Facultatea de Științe Politice a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București și urmează în prezent un masterat de Teorie și Analiză Politică. Adelin coordonează în prezent proiectul “Legea partidelor politice: bariere și oportunități”. Printre domeniile de cercetare preferate se numeră partidele politice, dreptatea distributivă, democrația deliberativă și teoria alegerii sociale.