Candidații la diverse poziții în stat, de la consilier local la președinte, trebuie să prezinte un număr de semnături de susținere din partea cetățenilor. Ca în multe alte cazuri, este o idee bună, dar aplicată prost. Pentru a avea sens, semnăturile de susținere trebuie să fie mai puține, depuse mai devreme, și verificabile cu ajutorul tehnologiei.
De ce semnăturile de susținere sunt totuși o idee bună?
Trebuie să avem un filtru de relevanță a candidaților. Știm foarte bine că avem destui concetățeni cu câteva idei fixe și prea mult timp liber. Dacă oricine, fără filtre, se poate înscrie, vom avea buletine de vot cât niște dicționare, și o cacofonie în campania electorală.
În același timp, filtrul trebuie să fie relevant pentru democrație. Înainte de 2016, filtrul era mutat la partid. De vreme ce pentru înființarea unui partid erau necesari 25.000 de membri inițiali (cu o anume distribuție pe județe), orice candidat al unui partid era considerat relevant. În schimb, independenții trebuiau să aducă semnături, cum e și acum. S-a mai folosit un filtru de avere: se depuneau niște sume de bani, pe care candidatul le pierdea dacă nu atrăgea un număr de voturi. Acestea însă au problemele lor.
Mai întâi, filtrul mutat la partid era de fapt o barieră pentru crearea unor noi formațiuni politice. Politica devenise un oligopol al câtorva partide parlamentare. În 2015, după ce politicienii s-au speriat de mânia populară de la alegerile prezidențiale din 2014, și cu un ajutor decisiv din partea Președintelui Iohannis, partidele parlamentare au acceptat schimbarea legii. Acum se poate înființa un partid cu doar 3 membri fondatori.
Criteriul averii era profund discriminatoriu: practic excludea pe oricine nu avea bani să investească în politică. Și am rămas la listele de semnături de susținere. Are sens: dacă vei convinge un număr restrâns de concetățeni că meriți să fii ascultat, atunci primești o șansă să le vorbești tuturor. Dar care să fie acel număr? Și cum să fie verificat?
După alegerile locale din 2016, am arătat care sunt punctele slabe ale acestui sistem, în articolul Liste de semnături pentru candidați: bune, rele și urâte. Toate observațiile rămân valabile, pentru că nimic nu s-a schimbat (nici măcar metoda aproape infailibilă de a trișa, aparent brevetată de PNL, despre care vorbesc în articol). Astăzi vreau să adaug câteva mecanisme simple despre cum am putea îmbunătăți aplicarea acestei idei bune.
1. Semnături mai puține
Ce rost are să obligi la strângerea a sute de mii de semnături, de vreme c oricum nu le verifici? Rezultatul este pervers: candidați onești renunță, iar unii dintre cei necinstiți inventează semnături. Nu mai este un filtru relevant! Este motivul principal pentru care alte țări ce folosesc acest criteriu au cerințe mult mai scăzute.
Numărul de semnături trebuie redus drastic, la aproximativ 10% din câte sunt cerute în prezent. Găsești 20.000 de cetățeni care să garanteze că ai ceva inteligent de spus? Bun, ai șansa să participi la alegerile prezidențiale.
Am spus aproximativ 10% pentru că trebuie făcute niște calcule și adăugate praguri pentru alegerilor locale, să nu însemne prea puțin: atât de puțin încât să fie suficient să te susțină familia și prietenii. Acum e exagerat (vezi articolul Constituția și numărul semnăturilor de susținere pentru candidați), dar nici nu vrem să trecem în extrema cealaltă.
2. Mai mult timp pentru verificare
În cadrul legal actual, Biroul Electoral Central are la dispoziție 48 de ore pentru a verifica conformitatea dosarelor de candidatură. Cum să verifici 200.000 de semnături în 48 de ore? Nu mai zic de milioanele cu care vin unii candidați. Nici 20.000 nu se pot fi verificate în timpul ăsta. Iar aici avem o singură funcție pusă în joc, imaginați-vă la locale unde sunt zeci de mii de candidați în toată țara, fiecare cu dosărelul lui.
Semnăturile de susținere ar trebui depuse cu cel puțin o lună înainte de începutul campaniei electorale. Acest lucru ar responsabiliza și partidele și candidații. Nu vom mai avea cazuri de persoane care se gândesc cu 5 zile înainte că vai, hai să candidez și eu la președinte, și hop și semnăturile.
3. Colectare inteligentă și folosirea tehnologiei pentru verificare
Nu suntem în situația în care să adunăm semnături electronic și nu pe hârtie. Și nici nu cred că ar fi o idee bună. E foarte bine să obligi candidații să iasă în stradă, să vorbească oamenilor, să le strângă mâna și să le ceară semnătura. Așa te asiguri că nu se ascund cine știe ce ciudați în urma unor profiluri frumoase de social media. Dar putem să facem lucrurile astea și inteligent.
Formularul: ce rost are să treci adresă, numărul actului de identitate etc.? Numele și CNP-ul cetățeanului sunt suficiente. Și dacă sunt trecute pe formulare tipizate, cu majuscule în căsuțe (sigur ați văzut așa ceva, la instituții publice sau la bănci), atunci poate fi lesne scanat și preluat într-o bază de date.
Și iată soluția pentru verificare: Autoritatea Electorală scanează dosarul, și apoi verifică dacă toate persoanele există și sunt înregistrate în Registrul Electoral. Mai mult, se poate lesne introduce un formular online prin care orice cetățean poate solicita să afle dacă îi apare semnătura pe una sau mai multe liste. Atingem imediat obiectivele de transparență și responsabilizare.
Toate aceste lucruri se pot implementa rapid, cu costuri minime. Trebuie doar voință politică.
Be the first to comment