„Taxa pe Internet” – o inițiativă scandaloasă a Ministerului Culturii

Ministerul Culturii propune o taxă pe Internet, din care ar urma să finanțeze cinematografia autohtonă. Firmele de comunicații, fixe sau mobile, ar urma să verse lunar 1% din încasările din vânzarea de servicii de Internet. Prevederea este inclusă într-un proiect de ordonanță de urgență aflat în dezbatere publică în perioada 25-29 august, pe pagina Ministerului. Actul normativ se referă la o reformă mai amplă a domeniului cinematografiei, iar taxa pe Internet este doar unul dintre subiecte.

Inițiativa de a introduce o taxă nouă prin ordonanță de urgență este în sine scandaloasă. Este responsabilitatea Parlamentului, ales de către cetățeni, să decidă asupra taxelor. E adevărat că există precedente: taxa pe construcții speciale („taxa pe stâlp”) sau taxa pentru înmatricularea autoheviculelor, în diverse forme, au fost introduse prin ordonanță de guverne anterioare. Acest lucru nu schimbă însă substanța problemei, abuzul făcut de executiv. Iar dacă ne uităm la „succesul” taxelor respective vedem că nu este deloc un model de urmat.

Nu doar principiul, ci și conținutul propunerii Ministerului Culturii ridică numeroase probleme. La consultări au luat parte aproape exclusiv cineaștii, adică beneficiarii taxei, deci sunt probleme de integritate. Experiențele anterioare ne arată că operatorii telecom vor trece integral noua taxă în preț, deci se ridică o problemă de echitate. Nu în ultimul rând, dacă Guvernul tot vrea să introducă o taxă nouă, în condițiile sub-finanțării cronice a unor domenii de bază ca sănătate și educația, nu ar trebui să avem o discuție despre priorități? În continuare, voi încerca să punctez pe scurt toate aceste probleme.

Cine plătește? Luăm de la toți, dăm către puțini.

Aparent, propunerea Ministerului Culturii e un fel de haiducie romantică: luăm bani de la capitaliștii bogați (i.e. marile corporații telecom) și îi dăm pentru artiștii boemi din cinematografia românească. Dar toate experiențele anterioare cu astfel de taxe speciale arată că ele merg direct în preț. Operatorii de internet vor crește cu 1% prețul. Poate părea puțin, dar este 1% pentru toată lumea, persoane fizice sau juridice, indiferent de venituri. O instituție publică, o școală sau un spital vor plăti și ele un pic mai mult pentru Internet. Un copil sărac care a primit o tabletă va contribui și el un pic la bunăstarea cinematografiei românești. Haiducia Ministerului Culturii se dovedește a fi pe invers: toată lumea va plăti pentru binele unei mici elite culturale.

 

Cine decide? Doar cei ce primesc banii.

Într-un răspuns public la criticile din mass-media, ministrul culturii susține că a avut loc o consultare amplă în perioada februarie-august. Dar din explicațiile ministrului observăm că textul complet al actului normativ nu a fost niciodată public integral, înainte de 25 august. Ministerul a vorbit mereu despre un act normativ care reformează domeniul, nu și despre introducerea unei noi taxe. Este și motivul pentru care criticile au venit doar recent, când publicul a avut acces la propunerea concretă.

Textul a fost accesibil unui grup restrâns de experți și discutat cu specialiștii în domeniul cinematografiei. Ar fi părut firesc dacă era vorba strict de o un act care viza (auto-)reglementarea domeniului. Dar acest grup de specialiști a decis că toți consumatorii de Internet trebuie să le plătească lor, specialiștilor, niște bani. Nu au participat nici reprezentanții industriei telecom, nici publicul larg, cei ce vor plăti. Problema de integritate mi se pare evidentă.

Voi face o paralelă cu un alt act normativ scandalos, tot din cultură. În 2014, Parlamentul a votat o lege prin care alocă anual aproximativ un milion de euro pentru revistele „uniunilor naționale de creație”. Actul a fost inițiat de parlamentarii care reprezentau exact aceste uniuni, vechi dinozauri ai culturii române (povestea pe larg aici). Iată că și „noul val al cinematografiei” folosește aceleași metode: își utilizează influența pentru a reglementa banii pentru ei înșiși.

 

Care sunt prioritățile? Gărzile medicilor costă jumătate din banii pentru cinematografie.

Ministerul Culturii estimează că se vor strânge anual la buget, din taxa de Internet, 62 de milioane de lei. Să facem o comparație. După lungi discuții, greve și chiar demisii, Ministerul Sănătăţii a găsit fondurile necesare pentru a crește indemnizația acordată medicilor care fac gărzi. Indemnizația nu va mai fi mizerabilă, ci se apropie de decentă. Efortul bugetar anual este de aproximativ 25 milioane de lei și va fi suportat prin mai buna administrare a fondurilor existente. Cu alte cuvinte, pentru un subiect fundamental de sănătate publică, Ministerul Sănătății a găsit o soluție fără taxe noi și fără ordonanțe de urgență. Oare ce ar spune cetățenii, în fața unei noi taxe, ce ar alege să finanțeze, cinematografia sau sănătatea? Întrebare retorică.

 

Unde este analiza impactului? Nu știm ce s-a întâmplat cu bani deja alocați sectorului.

Din Nota de fundamentare a actului normativ, aflăm că bugetul Fondului cinematografic a fost într-o creștere ușoară în ultimii zece ani, ajungând de la 40 de milioane de lei în 2007 la 48 de milioane în 2015. Mai aflăm că „o mare partea acțiunilor necesare pentru susținerea industriei cinematografice din România […] lipsesc în totalitate din activitatea instituției, şi, pe cale de consecinţă, lipseşte prezența României din cadrele dialogului european cu privire la reformele în domeniul audiovizual în contextul agendei digitale”. Se ridică imediat o întrebare la care Ministerul nici măcar nu încearcă să răspundă: dacă cele 48 de milioane ar fi fost folosite mai bine, nu cumva obiectivele ar fi fost atinse, fără să fie nevoie de o nouă taxă? Nu există nicăieri o analiză a felului în care au fost cheltuite primele 48 de milioane, ci doar propunerea să le mai dăm încă 62.

De asemenea, lipsește orice analiză a impactului pe piața telecom. Fără să intru în detalii, subliniez că metoda de taxare – un procent din încasări – ridică la rândul ei probleme. Majoritatea firmelor vând pachete complexe de voce, date și televiziune. Nu și-a pus nimeni problema cum se va calcula procentul de 1% în astfel de situații. Spre exemplu, nu împiedică nimeni un operator să facă oferte de tipul „Internet gratuit dacă vei cumpăra servicii de voce un pic mai scumpe”, eludând astfel taxa. Absența industriei telecom de la masa discuțiilor nu face decât să sublinieze felul amatoristic în care a gândit Ministerul Culturii.

 

Care e justificarea? Ideea că toată lumea se uită la firme românești pe Internet e ridicolă.

Nota de fundamentare citată justifică nevoia de reformă a domeniului cinematografiei, la care se referă celelalte măsuri propuse. În ceea ce privește taxa pe Internet, motivul principal este unul simplist, „nu sunt bani”. E foarte adevărat că alocarea e mică, dar asta se întâmplă pentru că în general veniturile la buget sunt mici. Sunt prea puțini bani pentru toate domeniile și atunci discuția despre priorități este necesară. De asemenea, este necesară o analiză a ce s-a făcut cu banii deja alocați, adică analiza de impact menționată mai sus.

Al doilea motiv este unul alambicat prin care se încearcă o justificare morală a taxei. Oamenii folosesc Internetul pentru a descărca filme gratis, deci creatorii nu sunt recompensați pentru munca lor. Și aici există un sâmbure de adevăr. Sunt destui oameni care descarcă filme de pe Internet fără să plătească, iar industria face eforturi permanent pentru a limita această practică. Dar e cu totul exagerat să introduci o taxă pentru tot consumul de Internet, pentru că este evident că filmul românesc reprezintă o parte cu totul marginală din traficul de net din România.

 

O sugestie de final: continuați reforma, renunțați la taxă

Așa cum am spus la început, actul normativ aflat în dezbatere publică prevede mai multe măsuri de reformă în domeniul cinematografiei și vrea să introducă taxa pe Internet. Eu m-am referit aici doar la taxă, pentru că restul măsurilor îmi depășesc priceperea. Presupun că dacă un număr mare de oameni din domeniu susțin ansamblul de măsuri, așa cum spune ministrul, este în principiu o reformă binevenită. Dar o taxă nouă, pentru tot consumul de Internet din România, cu toate problemele enumerate mai sus, este o propunere scandaloasă.

În acest context, aș vrea să văd buna credință a Ministerului Culturii în renunțarea la taxă și continuarea reformei, inclusiv printr-un act normativ, dacă este necesar. Prefer fără îndoială o lege trecută prin Parlament și nu o ordonanță de urgență. Iar în ceea ce privește banii, înainte de orice trebuie un raport transparent cu privire la utilizarea și impactul sumelor deja alocate sectorului, înainte de a cere mai mult.

About Ovidiu Voicu 66 Articles
Ovidiu este membru fondator și director executiv al Centrului pentru Inovare Publică.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.