Ziua Mondială a Refugiatului

Săptămâna trecută Comisia Europeană a anunțat că va iniția procedura de infrigement asupra Ungariei, Cehiei și Poloniei pentru că nu respectă planul comun de relocare a refugiaților. În România, au fost depuse doar 1 886 de cereri de azil în 2016, din cele peste 1 200 000 depuse la nivelul celor 28 de state membre UE, conform datelor Inspectoratului General pentru Imigrări. Recunoașterea diplomelor sau a calificărilor, obținerea actelor de stare civilă pentru copii născuți în România, înscrierea la școală, pot fi misiuni imposibile pentru un refugiat în România anului 2017.

Începând cu anul 2000, ONU a decis marcarea Zilei Mondiale a Refugiatului în fiecare an pe 20 iunie. Scopul a fost atragerea atenției, la aproape 50 de ani de la redactarea Convenției privind statutul refugiatului, din 1951, asupra numărului mare de persoane nevoite să plece din locul în care s-au născut, din cauza războaielor, încălcărilor drepturilor omului, conflictelor politice.

România a aderat la Convenția privind statutul refugiaților în 1991 și de atunci a dezvoltat cadrul legal în domeniul migrației și azilului, suficient cât să fie acceptată în rândul statelor membre UE.

La o primă vedere putem considera că suntem pregătiți, pentru a permite refugiaților să se integreze în societatea românească. Una dintre cele mai recente modificări aduse legii azilului, în 2016, se referă la creșterea sumei acordate de statul român unui solicitant de azil lipsit de mijloace materiale de întreținere în perioada în care este cazat în Centrele de Cazare și Proceduri ale Inspectoratului General pentru Imigrări. Astfel, solicitantul de azil poate primi, la cerere, ajutor pentru hrană în limita sumei de 10 lei/persoană/zi, de îmbrăcăminte în limita sumei de 67 lei/persoană/sezon vară și de 100 lei/persoană/sezon iarnă, la care se adaugă 6 lei/persoană/zi reprezentând cheltuieli cu transport local, servicii culturale, presa, servicii de reparații și cheltuieli pentru igiena personală. Datele arată că gradul de ocupare al Centrelor de Cazare imediată ale Inspectoratului General pentru Imigrări a fost în jur de 30% în 2016. Rata de aprobare a cererilor de azil a crescut ușor în 2016, 73%, față de 59%, în 2015.

În 2016 România a primit 1886 de cereri de azil, mai mult decât în 2015 (1226), însă mai puțin decât în 2012 când 2511 persoane solicitau protecție internațională în țara noastră. Până la sfârșitul lui 2017, România ar urma să primească 4180 de refugiați, conform planului european de relocare. Ce este important de reținut este că, din cele 1886 de cereri depuse anul trecut, au fost soluționate 1124 în același an. Acest lucru s-a întâmplat în multe cazuri pentru că o parte din solicitanții de azil au părăsit România până la soluționarea cererilor, dezamăgiți fiind de oportunitățile pe care le oferă țara noastră pentru integrare.

Dincolo de legislație sau proceduri administrative, procesul lung al integrării rămâne problematic. După maxim 12 luni petrecute în Centrele de Cazare și Proceduri, persoanele cu statut de refugiat se lovesc de numeroase probleme în viața de zi cu zi din cauza lipsei de cooperare eficientă între insituțiile publice centrale și locale.

Recunoașterea diplomelor sau a calificărilor, obținerea actelor de stare civilă pentru copii născuți în România, înscrierea la școală, toate par a fi misiuni imposibile pentru un refugiat în România. Cei mai mulți dintre solicitanții de azil care ajung în Europa își pierd actele și diplomele pe acest drum anevoios. Iar odată ce o persoană a obținut statutul de refugiat, aceasta nu mai poate lua legătura cu ambasada țării de origine, astfel că nu mai poate solicita certificate de stare civilă, apostilarea și legalizarea diplomelor sau a altor documente. Cu toate acestea, multe dintre autoritățile române nu țin cont de prevederile legii și continuă să solicite documente imposibil de obținut pentru un refugiat, limitându-le accesul la servicii de bază. O altă problemă este și faptul că Minsterul Educației Naționale nu deține date referitoare la numărul copiilor refugiați înscriși în sistemul public de educație în anul 2016-2017, respectiv nu se poate adapta nevoilor de acomodare și învățare a acestor copii. În acest context, poveștile de succes rămân cazuri singulare de reușită ale străinilor care depun eforturi uriașe de a se integra.

 

Informațiile sunt culese de Centrul pentru Inovare Publică, pentru realizarea unei evaluări a sistemulu național de integrare, în perioada 2017-2021, în cadrul proiectului transnațional NIEM – Evaluare a Mecanismelor Naționale de Integrare, în care 15 țări realizează cercetări și recomandări la nivel național și european pentru o mai bună integrare a refugiaților în Uniunea Europeană. Mai multe informații puteți găsi la http://www.forintegration.eu.

 

 

 

 

 

About Victoria 7 Articles

Victoria este sociolog și a lucrat în ultimii cinci ani în mai multe proiecte din domeniul integrării imigranților, politicilor de dobândire a cetățeniei, și stimulării participării la vot.