Au trecut doar 3 luni de la Referendumul pentru Justiție din 26 mai. Una din întrebări, validată de cetățeni, a fost despre interzicerea ordonanțelor de urgență în domeniul Justiției. Guvernul propune zilele acestea tocmai o astfel de ordonanță, ignorând rezultatul Referendumului. Noi spunem că Guvernul trebuie să renunțe la ordonanța de urgență, să realizeze studii de impact și să introducă proiectul de lege în dezbatere parlamentară.
Ministerul Justiției a pus în dezbatere publică Proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și a Ordonanței de urgență nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Acesta propune modificări la Codul Penal, Codul de Procedură Penală, și legea de organizare și funcționare a DIICOT.
Pretextul Guvernului este tragedia de la Caracal. Dar nicăieri în nota de fundamentare, Ministerul Justiției nu demonstrează legătura dintre modificările propuse și prevenirea acestei tragedii. Analiza de impact a modificărilor lipsește cu desăvârșire.
Dacă aceste modificări ar fi fost în vigoare, erau salvate cele două victime? Răspunsul este evident nu. Știm deja, din anchetele efectuate, că toate instituțiile publice implicate aveau deja la îndemână instrumentele necesare pentru a interveni la timp. Nu absența cadrului legal le-a împiedicat, ci propria incompetență. Măsurile propuse sunt despre pedepsirea făptuitorilor după producerea faptelor. Propunerea acestor măsuri prin ordonanță de urgență nu face decât să acopere incapacitatea Guvernului de a acționa pentru prevenirea unor viitoare tragedii.
Legiferarea pe cale extraordinară, prin ordonanță de urgență, vine direct împotriva voinței cetățenilor, exprimată prin Referendum în 26 mai 2019. La întrebarea „Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?”, am avut 41,28% prezență la urne (Referendum validat) și 81,1% dintre cei prezenți au votat Da. Ce poate fi mai clar decât atât?
În 2009, am avut un Referendum consultativ cu privire la stabilirea numărului de parlamentari (maxim 300). Acesta a fost validat, dar nu a produs efecte imediate. Însă în 2012, atunci când Parlamentul a propus o schimbare a legii electorale prin care creștea numărul de parlamentari, Curtea Constituțională a declarat proiectul neconstituțional, tocmai pentru că venea împotriva deciziei adoptate prin Referendum.
În Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, Curtea Constituțională spunea că „referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale”, dar și că „nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului.” Prin urmare, Curtea constata că „reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art.1, 2 şi 61 [din Constituție]”.
În situația de astăzi, soluția legislativă în sine, ordonanța de urgență, nu respectă voința exprimată de popor.
Argumentul că procedura parlamentară durează prea mult este de asemenea foarte slab. În primul rând, de vreme ce măsurile propuse nu vin să prevină tragedii, nu se justifică graba. Orice schimbare de politică penală trebuie fundamentată pe studii de impact, care să arate că există o probabilitate rezonabilă ca efectul produs să fie cel scontat. Dezbaterea parlamentară așezată va avea acest rol. Și, apoi, să nu uităm că avem exemple de legi trecute prin ambele Camere într-o săptămână: deci, dacă e un subiect important și există voință politică, se poate.
Pentru toate aceste considerente, opinia noastră, cu care participăm la dezbaterea publică, este că Guvernul trebuie să renunțe la intenția de a legifera prin ordonanță de urgență, să realizeze studii de impact și să introducă proiectul de lege în dezbatere parlamentară.
