Avocatul Poporului este o instituție inclusă în Constituție, cu rolul de a proteja cetățenii și principiile democrației împotriva abuzurilor puterii. Legea îi oferă o protecție specială, care să îi asigure independența mandatului. Avocatul Poporului este astăzi sub asaltul coaliției aflate la guvernare, nemulțumită că își face datoria, adică pune sub semnul întrebării deciziile puterii. Am mai văzut un astfel de atac în 2012, din același motiv, și atunci totul s-a terminat cu suspendarea președintelui, invalidată ulterior de electorat. Indiferent cine este persoana care are mandatul, un Avocat al Poporului trebuie apărat atât timp cât nu a încălcat nicio lege, pentru sănătatea democrației.
Spre reamintire: USL în 2012
În 2012, Uniunea Social-Liberală (USL), alianța dintre PSD și PNL, avea majoritatea confortabilă în Parlament, dar se împiedica de președinte, rămas în opoziție. Pentru că dorea puterea absolută, USL a inițiat un proces complicat de suspendare a președintelui. Avea nevoie de controlul agendei Parlamentului și de aceea promovat mai întâi o lege de modificare a funcționării Curții Constituționale, prin care scotea de sub controlul acesteia hotărârile Parlamentului. În același timp, a inițiat revocarea Avocatului Poporului, singura instituție care poate contesta constituționalitatea ordonanțelor de urgență.
Legalitatea hotărârii de revocare a Avocatului Poporului nu mai putea fi analizată de Curtea Constituțională… pentru că legea nu îi mai permitea. Totuși, CCR a reacționat rapid și a declarat neconstituțională prima legea; imediat Guvernul a emis o ordonanță de urgență cu un conținut asemănător. În aceste condiții, CCR, sesizată totuși de opoziție, nu a putut decât să constate că sesizarea privind revocarea Avocatului Poporului este inadmisibilă, în condițiile noii legi. Ulterior, toate modificările inițiate de USL au fost declarate neconstituționale, iar lucrurile au revenit la situația anterioară. Pentru Avocatul Poporului a fost prea târziu, pentru că a fost înlocuit cu cineva din tabăra puterii. Suspendarea Președintelui a trecut prin Parlament, controlat complet de USL, și a fost respinsă de cetățeni.
Protecția Avocatului Poporului
Avocatul Poporului este una din instituțiile fundamentale ale statului, menționată în Constituție. E important, pentru că puține dintre multele instituții publice sunt prevăzute în legea fundamentală. Organizarea și funcționarea Avocatului Poporului se stabilesc, conform Constituției, prin lege organică, adică una mai greu de schimbat. Iar legea îi oferă Avocatului Poporului o protecție puternică împotriva unei revocări arbitrare:
(1) Mandatul Avocatului Poporului încetează înainte de termen în caz de demisie, revocare din funcție, incompatibilitate cu alte funcții publice sau private, imposibilitate de a-și îndeplini atribuțiile mai mult de 90 de zile, constatată prin examen medical de specialitate, ori în caz de deces.
(2) Revocarea din funcție a Avocatului Poporului, ca urmare a încălcării Constituției și a legilor, se face de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți, la propunerea birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului.
Art. 9 din Legea privind organizarea și funcționarea Avocatului Poporului
Parlamentul poate decide revocarea Avocatului Poporului doar dacă arată că a încălcat legile și Constituția. Această protecție puternică este coerentă cu rolul instituției: este în mod natural în opoziție față de puterea politică, controlând actele acesteia.
Avocatul Poporului și ordonanțele Guvernului
Avocatul Poporului a primit, prin lege, o atribuție unică: poate sesiza direct Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea ordonanțelor Guvernului. Este singura instituție care are acest drept, ceea ce oferă singurul mecanism eficient, pe termen scurt, de control al ordonanțelor.
Ordonanțele, mai ales în forma lor de ordonanțe de urgență, ar trebui să fie un mecanism legislativ excepțional, folosit de Guvern când nu este timp pentru a trece o lege prin Parlament. În practică, toate Guvernele au abuzat de acest mecanism. Aproape că avem mai multe ordonanțe de urgență decât legi. Pe lângă rapiditate, ordonanțele au și alt avantaj: intră în vigoare imediat, fără a mai fi verificate de Parlament sau de Președinte. Singurul control este eventuala sesizare privind neconstituționalitatea, inițiată de Avocatul Poporului.
Acesta este motivul real pentru care toate Guvernele doresc să controleze instituția Avocatului Poporului. Așa a fost în 2012, așa se întâmplă și acum.
2021: o nouă încercare de revocare a Avocatului Poporului
Pe 25 mai 2021, puterea politică, alcăuită de PNL, USRPLUS și UDMR, a inițiat un proces complicat de revocare a Avocatului Poporului.
Primul pas: pe agenda ședinței comune a Comisiilor juridice ale celor două Camere au intrat brusc, neanunțat, și fără consultarea opoziției, rapoartele de activitate ale Avocatului Poporului. Opoziția a părăsit sala în semn de protest, ceea ce nu a împiedicat puterea să continue demersul.
În absența opoziției, coaliția majoritară a „respins” rapoartele de activitate ale AvP, deși legea nu spune nimic despre acceptare/respingere, sau eventuale efecte juridice ale acesteia. Deliberat, puterea stârnește confuzie prin similitudinea cu situația altor instituții publice, cum ar fi spre exemplu TVR, unde respingerea rapoartelor de activitate duce la demiterea conducerii. Constituția (art. 60) cheamă Parlamentul nu să aprobe sau să respingă rapoartele, ci să asculte recomandările privind drepturile și libertățile cetățenilor. Astăzi, Parlamentul nu s-a preocupat să respecte Constituția.
Actualului Avocat al Poporului i se reproșează că nu a făcut suficient pe unele teme (discutabil ce înseamnă suficient), dar și că „a pus la îndoială măsuri luate de autoritățile statului fără să se consulte cu instituțiile acuzate sau blamate, lucru care a dus la confuzie în rândul populației” sau că „a sesizat CCR pe tema procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie”. Pe scurt, Avocatului Poporului i se reproșează nu că ar fi încălcat legea, ci că și-a îndeplinit atribuțiile. Poate că unele dintre ele nu și le-a îndeplinit la un standard suficient de înalt, lucru ce se poate discuta. Dar nu este un motiv de revocare. În schimb, că a sesizat Curtea Constituțională cu privire la o serie de ordonanțe de urgență e un lucru care supără puterea.
Ce urmează?
Așa cum spunea, respingerea rapoartelor de activitate nu are nicio consecință juridică. Cele două Comisii juridice pot redacta o hotărâre de revocare a Avocatului Poporului, iar plenul o poate vota. Conform legii, ar trebui să arate care sunt încălcările legii sau Constituției ce determină revocarea. Dacă nu există o astfel de demonstrație, opoziția poate – și trebuie – să sesizeze Curtea Constituțională. Din fericire, schimbările aduse legii, de către USL, în 2012, au fost anulate. Deci lucrurile s-ar opri aici.
PNL și USRPLUS au opțiunea de a forma un nou USL, și de a forța schimbarea legii, pentru a permite revocarea Avocatului Poporului în orice condiții. Ne-am întoarce în 2012. Sau cele două partide ar putea să renunțe la acest demers, arătând un minim respect pentru democrație și separarea puterilor.
E destul de clar că Avocatul Poporului nu a încălcat nici legea, nici Constituția. Nici măcar acuzatorii nu au reușit să găsească o astfel de încălcare. În schimb, a deranjat puterea pentru că și-a făcut datoria, adică e declanșat mecanisme de control ale acțiunilor majorității. Tocmai pentru că a făcut acest lucru, Avocatul Poporului trebuie apărat.
(m-am ferit să pronunț numele Avocatului Poporului; e foarte adevărat că dna. Renate Weber, actuala ocupantă a postului, are un istoric recent de înregimentare politică tocmai în USL, ale cărei poziții antidemocratice le-a susținut. Acest lucru nu justifică însă încă un abuz, cu atât mai mult cu cât, din poziția de Avocat al Poporului, dna. Weber chiar a acționat conform fișei postului)
