S-a încheiat perioada în care cetățenii români aflați în străinătate s-au putut înregistra pentru vot, pe platforma www.votstrainatate.ro, pusă la dispoziție de Autoritatea Electorală Permanentă. Aproape 80.000 de persoane s-au înregistrat: 38.944 pentru vot la secție și 41.003 pentru vot prin corespondență.
Comparat cu încercarea precedentă, parlamentare 2016, când s-au înregistrat 8.889 de persoane pentru vot prin corespondență, este o creștere semnificativă. Dar comparat cu numărul de votanți la alegerile prezidențiale din 2014 (378.817) sau cu numărul total de români aflați în străinătate (estimat la 3 milioane și jumătate), este un eșec.
3 cauze ale eșecului: indiferență, neîncredere, incompetență
Indiferența este în primul rând a cetățenilor. E nerealist să ne așteptăm să existe o diferență semnificativă de cultură politică între românii în general și cei plecați în străinătate. Lipsa de interes față de politică este una din caracteristicile societății noastre. Iau ca exemplu ultima ediție a Indexului Democrației (Democracy Index 2018), publicat de The Economist Intelligence Unit:
Democrația din România este etichetată „cu probleme”, cu un scor de 6.38 (pe o scală de la 1 la 10). Dar atunci când privim componentele, observăm că scorul este 9.17, aproape de maxim, pentru procesul electoral, și doar 4.38 pentru cultură politică. Cu alte cuvinte, am instituit mecnismele electorale democratice, dar încă nu am educat cetățenii să le folosească.
Neîncrederea este tot a cetățenilor, în relație cu statul. Românii pur și simplu nu au încredere în stat. În particular pentru votul prin corespondență, neîncrederea în capacitatea Poștei să livreze scrisorile cu voturi a dus la o participare redusă în 2016. Pentru anul acesta, legea a introdus posibilitatea de a trimite scrisorile la ambasada din țara respectivă, dar această informație a ajuns la prea puține persoane.
Tot neîncrederea a dus și la proliferarea zvonului că AEP va da mai departe datele colectate către ANAF, ducând la impozitara nejustificată a cetățenilor aflați în străinătate. Nici nu contează dacă este posibil sau nu un astfel de mecanism, sau dacă persoanele respective chiar datorează impozite sau nu: percepția unui posibil abuz a temperat intențiile de înregistrare. Dezmințirile AEP au fost sabotate de Guvern: chiar în timpul perioadei de înregistrare, Ministerul Finanțelor a luat decizia neinspirată și controversată de a pune în dezbatere un proiect de Ordin care viza tocmai colectarea de date despre românii din străinătate, prin ambasade, în vederea impozitării. Îmi e neclar dacă a fost prostie sau reavoință.
Incompetența este mai ales a Ministerului Afacerilor Externe și a întregii rețele de ambasade și consulate. Corpul diplomatic pur și simplu nu a avut chef să se implice serios în relația cu cetățenii cu drept de vot. Ambasadorii și consulii doar s-au plâns că e prea greu, că trebuie să muncească, că e complicat să își facă treaba pentru care sunt plătiți. Dau ca exemplu Italia, țara în care știm deja că sunt cei mai mulți cetățeni români din străinătate; ba chiar știe și ambasada, de pe pagina căreia am preluat imaginea de mai jos:
În Italia, s-au înregistrat 4.784 pentru vot la secție, respectiv 2.699 pentru vot prin corespondență. Cam 7.500 din peste 1.200.000, de care știe ambasada.
Cea mai bună soluție pentru a depăși indiferența și, mai ales, neîncrederea, ar fi fost întâlniri în comunitățile de români, în care personalul ambasadelor să explice instrumentele oferite și ce trebuie făcut. Sigur că astfel de întâlniri periodice cu comunitate ar fi necesare permanent, nu doar în anul electoral. Dar ca să ajungem acolo, avem nevoie probabil de o reformă consistentă a corpului diplomatic, care să îl transforme din casta privilegiată de astăzi în funcționari publici.
Ce urmează?
Miza imediată a înregistrării a fost facilitarea votării și evitarea aglomerației la secțiile de vot de la ultimele alegeri. Se adaugă însă o miză mai importantă, pe termen lung, și aceasta este reprezentarea Diasporei. De la numărul de parlamentari alocați, la numărul și intensitatea programelor publice pentru Diaspora, toate depind de implicarea cetățenilor.
Pentru alegeri, a fost introdusă și măsura extinderii perioadei de vot în străinătate la trei zile. Acest lucru ar putea să compenseze parțial slaba înregistrare, și să evite aglomerația obișnuită. Totul depinde de numărul de cetățeni care se vor prezenta la vot.
În ce privește reprezentarea, argumentele și legitimitatea celor ce reprezintă – sau pretind că reprezintă Diaspora – vor suferi un recul. Din nou, depinde și de numărul de persoane care vor vota efectiv în străinătate, dar cred că discuția despre creșterea numărului de mandate alocat circumscripției Diaspora este închisă pentru alegerile parlamentare de la anul.
Nu în ultimul rând, trebuie să găsim cele mai bune căi pentru a îmbunătăți procesul electoral pentru cetățenii aflați în altă parte decât la domiciliu în ziua votării. Măsurile pentru alegerile prezidențiale au fost decise târziu și reflectă o situație punctuală. În anii următori, ele trebuie generalizate pentru toate tipurile de scrutin și pentru toate categoriile de alegători mobili, din țară și din străinătate.
