Resurse educaționale deschise pe paginile ISJ

În urmă cu o lună, pe 4 noiembrie, Ministerul Educației a transmis către Inspectoratele Școlare Județene o notă prin care solicita crearea pe paginile proprii a unei secțiuni dedicate resurselor educaționale deschise (RED), și încurajarea profesorilor să contribuie cu materiale proprii. În viitor, toate aceste resurse vor fi colectate în Biblioteca Școlară Virtuală, o platformă națională aflată în lucru. Recomandarea Ministerului a fost ca secțiunea să fie creată în cursul lunii noiembrie.

Am fost curios să văd care este reacția ISJ-urilor la această solicitare și am vizitat cele 42 de pagini ale ISJ-urilor (41 de județe și Municipiul București). Nu am avut așteptări mari: înțeleg că este o acțiune nouă, făcută voluntar, fără resurse bugetare alocate și fără un minim ghidaj. Inspectoratele au fost deci nevoite să se descurce cu soluții ad-hoc, iar rezultatele reflectă în bună măsură acest lucru. De aceea, alături de câteva informații statistice, voi sublinia mai degrabă exemplele de bună practică.

La o lună de la emiterea notei ministeriale, 28 din cele 42 de Inpectorate menționează secțiunea RED pe propriul site. Doar că 9 dintre acestea s-au limitat să publice anunțul ministerului, fără alte informații, iar un inspectorat are pur și simplu o pagină goală. Rămân deci 18 care chiar au încercat să creeze o secțiune cu resurse, și la acestea mă voi referi în continuare.

Iată pentru început câteva concluzii de etapă:

• mai multe Inspectorate au elaborat proceduri de propunere a resurselor de către profesori, și aproape toate includ o componentă pe hârtie. Unul singur are un formular pentru depunere online.
• doar șase ISJ-uri au testat o soluție de bibliotecă, toate destul de simple. Nu am văzut nicio încercare de colaborare cu Bibliotecile Județene.
• unsprezece Inspectorate deja oferă cel puțin câteva resurse
• doar două ISJ-uri s-au arătat preocupate de aspectele legale ale deschiderii resurselor, menționând o licență liberă

Cum propun profesorii resurse?

Doar 8 dintre cele 18 inspectoare menționează clar procedura prin care profesorii pot trimite resurse. Aceasta urmează tipicul general, cu evaluări lunare: în prima parte a lunii sunt primite propuneri, iar în a doua parte acestea sunt evaluate și eventual publicate. Probabil că și celalalte au o procedură similară, dar aceasta nu a fost specificată pe site. Acest lucru nu e în regulă pentru că, în timp, profesorii vor uita de comunicarea inițială, dacă nu o regăsesc la îndemână. În aproape toate cazurile, procedura include un element de hârtie.

Face excepție Inspectoratul Municipiului București, care pune la dispoziția profesorilor un formular online, folosind instrumente gratuite (Google Forms). N-am avut totuși curajul să testez formularul, pentru că am fost demobilizat de lungimea lui, anunțată la început: 25 de pagini de întrebări.

E posibil ca și la Sibiu să existe un instrument similar, pentru că răspunsurile sunt prezentate într-un document Google, ce pare rezultatul unui formular. Dar nu am reușit să găsesc punctul de plecare.

Cum sunt prezentate resursele?

Aici s-a văzut cel mai clar nevoia de sprijin tehnic, care să conducă și la o uniformizare a prezentării. Majoritatea, adică 12 din 18 inspectorate care au făcut și acest pas, au ales o soluție simplă, inclusă în propriul site: o listă sau cel mult o structură de tip arbore, fără filtre sau posibilitatea de căutare. E simplu cât nu sunt multe resurse, apoi devine foarte greoi: click-click-click, până găsești ceva. Înapoi și o iei de la capăt.

Sunt și câteva încercări de a găsi o soluție mai bună, pe care le semnalez ca exemple ce pot fi analizate:

• București. Există un subsite cu ceea ce pare a fi o bibliotecă online, dar nefiind încă resurse, nu pot să fiu sigur cum funcționează. Totuși, designul ales este un pic din trecut.
• Sibiu. Cum spuneam, este o foaie pe Google Sheets. Nu e mult, dar măcar poți folosi filtrele programului
• Neamț. O bibliotecă folosind facilitățile oferite de alt produs gratuit, Google Sites. Nici aici nu sunt încă resurse, dar se poate intui cum va funcționa
• Brăila. Au integrat în site o mini-biblitecă, cu filtre de selecție după Aria curriculară, Disciplină și Clasă, dar fără alte opțiuni de clasificare și căutare. Sunt și câteva resurse și se integrează bine în site, dar mă aștept să fie mai greu de utilizat dacă crește numărul de resurse.
• Gorj. De asemenea o bibliotecă integrată în site, ceva mai dezvoltată, inclusiv cu o opțiune de căutare alături de aceleași filtre.
• Covasna. O bibliotecă pe un subsite separat, mai ușor de folosit și mai prietenoasă decât celalalte. Are filtre și o căutare generală, ba chiar și o licență liberă (Creative Commons). Este exemplul care mi-a plăcut cel mai mult.

Am remarcat că și acolo unde au fost testate soluții de bibliotecă, open source, inspectoratele au mers pe variante destul de simple, deși există și alte platforme mai bine dezvoltate. Probabil că e vorba de lipsa de timp sau de efortul suplimentar pentru instalarea unei soluții mai complexe. Dar acest lucru face să lipsească facilități de bază ale unei biblioteci, cum ar fi de exemplu catalogul cu meta-date.

E interesant și că niciun Inspectorat nu a încercat să facă un proiect comun cu Biblioteca Județeană, în condițiile în care majoritatea, dacă nu toate, Bibliotecile Județene au dezvoltat deja cataloage sau chiar biblioteci online. Cred că acest lucru este grăitor despre cum funcționează relațiile inter-instituționale.

Ca observație secundară, cele mai multe dintre site-urile ISJ-urilor sunt vechi, neprietenoase, folosind tehnologii demult trecute. Aici este un punct unde un efort concertat de standardizare este binevenit. Nu văd de ce Ministerul Educației nu ar crea un model unic, care să fie găzduit pe un server central, iar Inspectoratele să fie responsabile doar cu conținutul. De fapt văd de ce: pentru că nici MEN nu are resursele tehnice necesare. Dar e un proiect care merită atenție.

Câte resurse sunt deja disponibile?

Chiar și acolo unde ISJ-urile au implementat rapid recomandarea Ministerului, a trecut cel mult o rundă de selecție, deci nu ne putem aștepta să găsim foarte multe resurse. Este îmbucurător că peste tot unde procedura a fost implementată, profesorii au subscris resurse, ceea ce arată că există interes din partea lor.

Doar 11 Inspectorate prezintă deci și resurse. Cele mai multe, peste 30 fiecare, sunt la Argeș și Cluj, unde pare că au avut inspirația să aducă resursele educaționale deja produse în proiectele cu fonduri europene implementate în ultimii ani. Spun că este o decizie inspirată pentru sunt produse cu bani publici, deci e firesc să fie ușor disponibile publicului.

Nu discut la acest moment calitatea și utilitatea resurselor propuse. Acesta este un subiect pe care îl las în primul rând profesorilor ce le vor folosi.

Cum sunt licențiate resursele publicate?

Doar două ISJ-uri s-au preocupat de deschiderea legală a resurselor publicate, adică de adăugarea unei licențe libere. La Covasna au adoptat o licență Creative Commons. La Vaslui au menționat în textul de prezentare că resursele sunt în domeniul public (deși nu au încă resurse publicate).

Cel mai probabil este o ignorare de bună credință, în sensul că Inspectoratele consideră că publicarea este suficientă. Pentru a evita complicațiile legale, este de dorit ca în perioada următoare să primească informații și consiliere pe acest subiect.