La sfârșitul anului 2017, Ministerul Educației Naționale (MEN) din România își asumă crearea a 7200 de materiale de învățare, resurse educaționale deschise (RED), printr-un proiect finanțat din fonduri europene. După 5 ani în care organizații ale societății civile au încercat să convingă decidenții să adopte paradigma educației deschise și au contribuit la introducerea în documente strategice a unor referințe care să permită utilizarea resurselor educaționale deschise, MEN face un pas concret și facilitează producerea RED. Articolul sintetizează traseul RED de la idee, la practică în România, marchează sincopele introducerii RED în sistemul educațional și provocările unei politici pentru educație deschisă.
Documente strategice prin care RED au prins rădăcini în România
De la documente strategice, la proiecte concrete
Pe scurt
Paradigma educației deschise în România a fost intens promovată de organizații ale societății civile, sub umbrela Coaliției pentru Resurse Educaționale Deschise. Referințele despre RED propuse de societatea civilă de-a lungul ultimilor 5 ani, în documente strategice transversale, au fost acceptate de instituțiile responsabile de implementare, fără a fi dezvoltate sau integrate într-o strategie instituțională pe termen mediu, lung pentru creșterea calității și echității în educație. Cu toate acestea, la sfârșitul anului 2017, Ministerul Educației Naționale face doi pași concreți către deschiderea educației, prin stimularea creării și publicării de resurse educaționale deschise și prin reformarea sistemului de concepere și achiziție a manualelor. Primul pas îl face prin 2 proiecte cu finanțare europeană, pe cel de-al doilea printr-o lege, care la momentul scrierii acestui articol este încă în stadiul de proiect de lege. Vor fi materialele create de profesori și găzduite de minister, resurse educaționale deschise sau doar materiale de învățare? Depozitele RED gestionate de instituțiile de educație vor fi deschise și altor producători de conținut, care nu lucrează în subordinea Ministerului Educației, pe termen lung? Va stimula reforma manualelor reutilizarea conținutului educațional existent și producerea de materiale de învățare noi, mai creative și mai adaptate nevoilor de învățare ale elevilor? Cum va fi măsurat impactul acestor inițiative? Acestea sunt câteva provocări pe care le subliniem la începutul proiectelor Ministerului Educației.
Documente strategice prin care RED au prins rădăcini în România
Legea Educației Naționale-2011
În 2011, noua lege a educației a oferit pentru prima dată oportunitatea de creare a unui depozit național cu resurse de învățare, altele decât manualele achiziționate de minister. Textul legii nu lasă să se înțeleagă că materialele ar putea fi reutilizate, modificate, adaptate, ci pe gratuitatea resurselor.
ART. 70 (2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma şcolară de e-learning, care includ programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obţinând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev sau profesor.
Articolul de lege nu a fost pus în practică până în prezent.
Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2020- 2015
Strategia privind Agenda Digitală adaptează la contextul național Agenda Digitală Europa 2020, care vizează creșterea economică sustenabilă și incluziunea socială. În domeniul educației, România își propune prin Agenda Digitală reducerea abandonului școlar timpuriu. Direcțiile strategice asumate sunt: ED1. Furnizarea de infrastructură TIC în şcoli; ED2. Dezvoltarea competenţelor digitale ale elevilor şi profesorilor; ED3. Utilizarea TIC (OER şi Web 2.0) în cadrul procesului de învăţare şi în cadrul procesului de Învăţare pe toată Durata Vieţii (Life-Long-Learning). Utilizarea OER, a resurselor educaționale deschise, se face prin:
- furnizarea unui cadru optim de utilizare a Resurselor Educaționale Deschise (OER);
- digitalizarea şi arhivarea conţinutului educaţional.
Valoarea indicatorului care să valideze atingerea obiectivului privind RED este 50% din numărul total al elevilor, utilizatori ai resurselor educaționale deschise, conform Manualului de monitorizare și evaluare al Strategiei Naționale privind Agenda Digitală pentru România, realizat de Banca Mondială în ianuarie 2016. Conform aceluiași document, indicatorii trebuie măsurați anual. În noiembrie 2017 nu există nicio o evaluare a acestui indicator, care cel mai probabil este 0, având în vedere că nu a existat până în prezent o platformă instituțională care să ofere acces la RED. Strategia Agenda Digitală și agenda ministerului educației se limitează până la momentul de față la definirea RED ca fiind materiale produse exclusiv în cadrul instituțional, de profesori.
Planul Național de Acțiune Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisă- 2016
În perioada 2016-2018, România implementează cel de-al treilea plan național de acțiune pentru punerea în practică a principiilor Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă. Urmând exemplul SUA[1], România a introdus 2 angajamente referitoare la educație deschisă în planul național de acțiune:
- Date deschise și transparență în educație
- Biblioteca Școlară Virtuală
Avantajele introducerii acestor angajamente în PNA OGP sunt pe de-o parte posibilitatea detalierii unei acțiuni, astfel încât instituția responsabilă să o poată pune mai ușor în practică și, pe de altă parte, cadrul de funcționare al OGP, bazat pe colaborare și pe co-asumare a angajamentelor, atât de către instituția publică, cât și de societatea civilă, mecanismele de auto-evaluare și monitorizare de implementare a acțiunilor.
Concret, angajamentul prevede tipul de materiale care să fie depozitate în Biblioteca Școlară Virtuală, făcând un pas suplimentar față de Legea Educației din 2011, prin mențiuni clare referitoare la licențierea conținutului și prin diversificarea surselor materialelor și a furnizorilor acestora: materiale produse de minister și instituțiile subordonate, în principal programe școlare și manuale, pe care Ministerul le achiziționează direct; resurse produse în programele cu finanțarea europeană, indiferent cine este beneficiarul. În contractele de finanțare vor fi introduse clauze prin care resursele produse vor fi publicate sub licență deschisă și vor fi încărcate în portalul guvernamental; noi resurse dezvoltate de profesori și utilizate pe parcusul activităților didactice, inclusiv al inspecțiilor școlare; resurse deja dezvoltate de profesori și distribuite în alte comunități. Mai mult decât atât, PNA OGP 2016-2018 a reprezentat un progres prin stimularea unei reforme a achiziției manualelor, care să permită achiziția separată a conținutului manualului, care să devină proprietatea instituției.
La jumătatea perioadei de implementare a actualului plan, în 2017, nu a fost dezvoltată încă Biblioteca Școlară Virtuală, conform Raportului de auto-evaluare. Totuși, în septembrie 2017 Ministerul Educației Naționale a lansat un proiect, CRED, care oferă resursele financiare pentru crearea infrastructurii și furnizarea de conținut pentru Biblioteca Școlară Virtuală și a lansat în dezbatere un proiect de lege care să schimbe regulile jocului în achiziția manualelor din fonduri publice.
Proiectul legii manualului școlar- 2017
Argumentele care au stat la baza acestui proiect de lege, neadoptat în momentul scrierii prezentului articol, țin de proprietatea asupra conținutului manualelor și de investiția din bani publici, care se pierde odată cu achiziția manualului. În nota de fundamentare a proiectului de lege se menționează
În momentul de față, statul plătește, prin MEN, manualele școlare, dar nu are și drepturile de publicare, nefiind proprietarul manuscriselor sau al produselor informatice aferente. Acestea rămân ale editorilor. Prin urmare, orice modificare la manual se poate realiza doar cu acordul editorului.
Dincolo de argumentele valide care stau la baza proiectului de lege, textul sabotează totuși câteva reguli esențiale specifice educației deschise:
- Licențierea deschisă a conținutului care devine proprietatea Ministerului Educației Naționale;
- Achiziția conținutului în formate care să permită modificarea, adaptarea, reutilizarea acestuia;
Art. 7. (1) Manualele școlare se prezintă astfel:
- în format letric (la solicitarea scrisă a elevului, părinților sau a profesorilor cu minimum 6 luni înaintea începerii anului școlar);
- în format pdf;
- în variantă digitală interactivă.
(2) Toate cele trei variante de manuale sunt proprietatea Ministerului Educației Naționale.
(3) Manualele prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) vor putea fi accesate și de pe siteul Ministerului Educației Naționale, în cadrul Bibliotecii Școlare Virtuale.
- Stimularea utilizării de resurse variate, din surse diverse, care nu se limitează la o singură sursă de informație.
Art. 3. În toate unităţile de învăţământ preuniversitar se utilizează doar manualele şcolare aprobate de către Ministerul Educaţiei Naţionale.
De la documente strategice, la proiecte concrete
În septembrie, respectiv noiembrie 2017, Ministerul Educației Naționale a făcut trecerea de la direcții și angajamente prevăzute în documente strategice, la proiecte concrete prin care stimulează producerea de resurse educaționale deschise. Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți (CRED) și un proiect de informatizare completă a procesului educațional într-un județ, sunt două inițiative complementare din punct de vedere al conținutului, competențelor și mediului educațional pe care le încurajează în domeniul educației deschise, care însă păstrează lipsa unei viziuni pe termen lung.
Câteva probleme pe care le remarcăm la începutul acestor demersuri sunt:
- Lipsa detaliilor relevante despre activitățile proiectelor, la lansare. Comunicarea oficială s-a rezumat până în prezent la publicarea unor activități generale și a indicatorilor proiectelor: formarea, prin proiectul CRED a 55000 de profesori, pentru predarea în conformitate cu noile planuri cadru și programe școlare, cu accent pe dobândirea de către elev a competențelor-cheie, producerea a 7200 de resurse educaționale deschise, realizarea unor secțiuni pe website-urile inspectoratelor școlare județene, pentru publicarea RED, colectate de la profesori, respectiv informatizarea completă a procesului educațional într-un județ, prin dotarea cu echipamente de tipul: tablete pentru uzul elevilor (în fiecare clasă numărul de tablete va fi egal cu numărul băncilor pentru elevi); laptop-uri pentru toți profesorii din județ; table inteligente (una pentru fiecare clasă); videoproiectoare și ecrane de proiecție (câte unul în fiecare clasă); conectare wireless pentru școli.
E important să știm: 1) care este conținutul programelor de formare ale profesorilor, cum adresează acestea problematica RED: valoarea reutilizării materialelor didactice, licențierea conținutului, depozite RED, instrumente online care permit crearea de conținut adaptat nevoii elevului; 2) licențele pe care le vor avea depozitele RED la nivel local; 3) formatele celor 7200 de RED; 4) posibilitatea de colectare a resurselor educaționale care nu sunt produse de profesori, dar care pot fi folositoare în procesul didactic.
- Dificultatea de a evalua impactul creării resurselor educaționale deschise și al folosirii lor, din cauza acoperirii geografice a celor 2 proiecte. Primul se desfășoară în parteneriat cu instituții din 9 județe, cel de-al doilea într-un singur județ. La finalul implementării proiectelor nu vom avea o radiografie a relevanței investiției în resursele educaționale deschise, din moment ce utilizarea lor este condiționată de o infrastructură informatică, ce va fi acoperită într-un singur județ.
- Dificultatea dezvoltării pe termen mediu a unei politici pentru educație deschisă, bazate pe rezultatele unor proiecte realizate din fonduri publice.
Concluzii
În 2017, în România, Resursele Educaționale Deschise au pătruns pe agenda publică, se regăsesc în mai multe documente strategice, însă nu au ajuns să se coaguleze într-o politică publică coerentă. Este încurajatoare asumarea de sus în jos a creării de RED, însă pentru atingerea obiectivelor educației deschise: calitate, inovație și acces egal la educație, este necesară o mai bună coordonare a proiectelor de formare a profesorilor, producere de resurse și încurajare a reutilizării resurselor și în egală măsură este utilă atragerea mai multor actori în procesul de producere și reutilizare a conținutului.
[1] https://oerknowledgecloud.org/sites/oerknowledgecloud.org/files/214-986-3-PB.pdf
