Riscuri identificate în pilotarea procesului de bugetare participativă la școală*

O discuție foarte importantă ce ține de planificarea oricărei activități este discuția despre riscuri. Foarte concret, care sunt acele evenimente care s-ar putea produce și care ar influența în mod negativ traducerea în realitatea a intențiilor/planurilor noastre? În acest caz avem elemente exogene (adică exterioare) ce ar putea afecta proiectul nostru ca proces (ceea ce facem noi și modul în care facem lucrurile), rezultatul/rezultatele proiectului dar și motivele sau motivația implicării noastre. Un exemplu foarte concret este criza generată de pandemia COVID-19, care a dat peste cap aproape toate intențiile noastre de la început și care priveau pilotarea proiectului: informația puțină despre virus, apoi incidența mare a virusului, restricțiile de circulație, închiderea școlilor etc. ne-au împiedicat să respectăm calendarul inițial și ne-au constrâns să modificăm aproape în totalitate felul în care imaginasem lucrurile. Efectele au fost evidente nu doar în ce privește pregătirea proiectelor, ci chiar implementarea lor (multe idei ce au devenit neviabile, echipele le-au pregătit la distanță, procesul participativ în sine a avut de suferit, relațiile la nivelul echipierilor s-au deteriorat, s-a pierdut concentrarea inițială etc.). În același timp, este firesc să se dilueze și motivația, angajamentul, apetitul pentru acțiune etc.

În acest moment dat ajungem la o altă componentă, care ține de noi (elevi/eleve sau cadre didactice) și de felul în care noi participăm la proiect. Este vorba despre factori endogeni, interni.Ei nu se referă doar motivele și la resursele noastre interne (emoționale), ci și la felul în care lucrăm în echipă, la felul în care ne imaginăm fiecare felul în care am putea concretiza ideile noastre, armonizarea lor, negocierea ș.a.m.d.

O abordare mai detaliată ar putea conduce la o a doua întrebare majoră: ce anume ne-ar putea reține/împiedica să facem lucrurile așa cum ne dorim?

În această fază, a pregătirii/planificării proiectului este foarte-foarte important să anticipăm aceste riscuri. Și ne ajută enorm să ne gândim la ele, la absolut tot ce ar putea interveni între planurile noastre de acum și ceea ce dorim să realizăm. Contează mult să discutăm despre lucrurile acestea, despre toate lucrurile acestea. ȘI la fel de mult contează să ne gândim în avans la încă alte câteva chestiuni: (1) care sunt șansele ca ele să se întâmple, (2) ce vom face ca să prevenim apariția lor și (3) cum vom interveni să limităm efectele acestora, în cazul în care situații nedorite se vor produce.

Recomandarea noastră este să alocați timp unei discuții de acest fel. Să faceți o listă cu toate aceste situații nedorite, indiferent că ele privesc funcționarea echipei, probleme societale complexe prezente sau potențiale. Apoi să marcați cu trei steluțe situațiile foarte probabil a se produce, cu două steluțe pe cele pentru care există un risc moderat și cu o steluță situațiile unde riscul este infim. Apoi să încercați să identificați potențiale soluții preventive ȘI corective/ameliorative, respectiv oamenii care vor avea un rol în a le gestiona.

Managementul riscului (pentru că așa se numește o parte din ceea ce discutăm acum) este un subiect complex și complicat. Nu îl vom epuiza aici și nici contextul proiectelor de Bugetare Participativă la Școală nu este favorabil în acest sens. Putem doar să îl punem pe agenda preocupărilor voastre, astfel încât să aveți o experiență mai plăcută, să câștigați eficiență și să vă competență în această componentă a vieții (în ultimă instanță).

Revenind strict subiect, ne vom opri la situația de criză recentă și la felul în care interfera cu proiectul nostru în faza de pilotare, așa după cum am menționat în primul paragraf. În relație cu acest caz, putem face câteva recomandări pentru principalele dificultăți cu care ne-am confruntat:

  • Ideile de a iniția și realiza activități în afara spațiului unității școlare sunt provocatoare, însă riscurile sunt pe măsură în condițiile incertitudinii. Este foarte posibil să considerați ca fiind oportună dezvoltarea unor idei de proiecte în interiorul școlii, astfel încât să evitați și să limitați riscurile.
  • Indiferent de felul în care vor evolua lucrurile pe termen scurt și mediu, chiar dacă ne vom întoarce în școli/licee, va fi imposibil să ignorăm forța pe care ne-o dau instrumentele online (și cele de comunicare, în special). Luați în calcul utilizarea a cel puțin unei soluții tehnologice ce permite interacțiunea sincron, măcar pentru discuții în timp real la nivel de clasă/echipă implicată în proiect.
  • În mod similar, instrumentele de lucru colaborativ (pachetul Office sau similar) pot contribui în mod capital la efortul de concepere și de modelare a propunerilor de proiecte. Mediile sociale pot oferi, la rândul lor, resurse valoroase în identificarea de bune practici, partajarea de soluții sau exemple de inițiative similare etc.
  • Folosiți la maximum comunicarea electronică în relație cu potențiali furnizori sau colaboratori. Achiziția unui produs cu durată mare de funcționare și care necesită o atentă testare în prealabil poate fi problematică, însă puteți maximiza rolul acestor instrumente electronice măcar pentru documentare (informare, comentarii ale utilizatorilor, testări etc.).
  • Pentru etapa votului puteți folosi oricare dintre resursele menționate în secțiunea dedicată. Sau puteți testa soluții hibride, inclusiv sincron, care să permită acces echitabil, anonim și confidențial.   

De asemenea, vă recomandăm ca (din când în când, voi stabiliți când) să faceți un mic exercițiu de evaluare și de reevaluare a situației din perspectiva paragrafelor de mai sus, astfel încât efortul vostru să fie încununat de reușita pe care o merită.

*autorul articolului este Andrei Pârvan, expert educațional BPlașcoală

Photo by Valentín Betancur on Unsplash