Riscuri identificate în pilotarea procesului de bugetare participativă la școală*

A ne face un plan este primul dintre lucrurile pe care le facem atunci când intenționăm să organizăm diverse lucruri în viață. Un plan bine făcut înseamnă că sunt șanse mai mari ca evenimentele să se deruleze așa cum ne dorim. Anticipăm ce e de făcut, ne gândim cum vom proceda, ne distribuim în mod inteligent rolurile și resursele la nivel de echipă sau de grup, discutăm detalii despre locul și despre timpul în care se vor întâmpla cele pe care le avem în minte, stabilim termene de finalizare și așa mai departe.

Fiecare persoană își dorește să aibă succes. Fiecare dintre noi vrem să obținem rezultatele la care visăm, pe care le așteptăm și pentru care suntem dispuși să facem eforturi. Tocmai din acest motiv, în fazele terminale ale oricărei planificări, ne este de foarte mare ajutor să ne punem o întrebare extrem de importantă: ce anume ne-ar putea împiedica să obținem rezultatele pe ni le dorim, rezultatele pe care le avem în vedere? Care sunt evenimentele care s-ar putea produce și care ar influența în mod negativ traducerea în realitate a intențiilor/planurilor noastre? Care sunt dificultățile pe care le-am putea avea, ce obstacole am putea întâlni, ce elemente (în afara puterii noastre de la controla) ne-ar putea da planurile peste cap?

În cazul nostru, ne-ar putea da de lucru elemente exogene (exterioare), din mediu. Ele ar putea afecta proiectul nostru ca proces (ceea ce avem de făcut și modul în care facem lucrurile), rezultatul/rezultatele proiectului dar și motivele sau motivația implicării noastre. Un exemplu foarte concret este criza epidemiologică (în plină desfășurare la momentul la care scriem acest text), care ne-a neutralizat toate intențiile noastre de la început privind pilotarea proiectului: informația puțină despre virus, apoi incidența mare a virusului, restricțiile de circulație, închiderea școlilor etc. Toate acestea ne-au împiedicat să respectăm calendarul inițial și ne-au constrâns să modificăm aproape în totalitate felul în care gândisem lucrurile. Efectele au fost evidente nu doar în ce privește pregătirea proiectelor din școli, ci chiar implementarea lor (multe idei ce au devenit neviabile, echipele le-au pregătit la distanță, procesul participativ în sine a avut de suferit, relațiile la nivelul echipierilor s-au deteriorat, s-a pierdut concentrarea inițială etc.). În același timp, este firesc să se dilueze și motivația, angajamentul, apetitul pentru acțiune.

Elementele endogene (interne) sunt ale noastre, interne. Ele țin atât de funcționarea noastră ca persoane (individual), cât și ca echipă sau grup. Ne influențează fie că suntem elevi/eleve (o notă mică la nu știu ce disciplină școlară, un proiect anunțat pe ultima sută de metri, muștruluiala clasei de către diriginte,  o durere de cap, o ceartă zdravănă alaltăieri etc.), fie că suntem sau cadre didactice. Și afectează felul în care noi participăm la proiect, gradul nostru de implicare sau de detașare. Nu se referă doar la motivele și la resursele noastre interne (emoționale), ci și la felul în care lucrăm în echipă, la felul în care ne imaginăm fiecare felul în care am putea concretiza ideile noastre, armonizarea lor, negocierea ș.a.m.d.

Vom reveni la întrebarea inițială (Ce anume ne-ar putea reține/împiedica să facem lucrurile așa cum le planificăm?) și vom mai formula încă una: ce anume putem face astfel încât evenimentele nedorite să nu se întâmple sau să nu ne afecteze?

Așa după cum știm, sunt multe lucruri care nu țin de noi și în privința cărora nu putem decide când și cum să se întâmple. Însă acum, în această etapă a pregătirii/planificării proiectului este foarte-foarte important să anticipăm aceste riscuri. Ne ajută enorm să ne gândim lucid la ele, la absolut tot ce ar putea interveni între planurile noastre de acum și ceea ce dorim să realizăm. Contează mult să discutăm despre toate aceste posibile riscuri și să ne gândim în avans (1) care sunt șansele ca ele să se întâmple, (2) ce vom face ca să prevenim apariția lor și (3) cum vom interveni să limităm efectele acestora, în cazul în care situații nedorite se vor produce.

Recomandarea noastră este să alocați timp suficient unei discuții de acest fel. Vă încurajăm să manifestați creativitate, dar să aveți și realism atunci când faceți o listă cu toate aceste situații nedorite, indiferent că ele privesc funcționarea echipei, că țin de un context local sau de situația globală prezentă sau potențială. Puteți apoi să marcați cu 3 steluțe situațiile foarte probabil a se produce, cu 2 steluțe pe cele pentru care există un risc moderat și cu o steluță situațiile unde riscul este infim. Apoi să încercați să identificați potențiale soluții preventive ȘI corective/ameliorative, respectiv oamenii (din echipă sau din afara ei) care vor avea un rol în a le gestiona.

Managementul riscului (pentru că așa se numește o parte din ceea ce discutăm acum) este un subiect complex și (de multe ori) complicat. Nu avem cum să îl epuizăm aici, doar în contextul proiectelor de Bugetare Participativă la Școală. Putem doar să punem acest subiect pe agenda preocupărilor voastre, astfel încât să aveți o experiență mai plăcută, să câștigați eficiență și competență în această componentă a vieții (în ultimă instanță).

Revenind strict la subiect, ne vom opri la situația de criză recentă și la felul în care interferează cu proiectul nostru în faza de pilotare, așa după cum am menționat în primul paragraf. În relație cu acest caz, putem face câteva recomandări pentru principalele dificultăți cu care ne-am confruntat și noi, la rândul nostru:

  • Opțiunea de a iniția și realiza activități în afara spațiului unității școlare este provocatoare, însă riscurile sunt pe măsură în condițiile incertitudinii. Este foarte posibil să considerați ca fiind oportună dezvoltarea unor idei de proiecte în interiorul școlii, astfel încât să evitați producerea unor riscuri și să le limitați efectele.
  • Indiferent de felul în care vor evolua lucrurile pe termen scurt și mediu, chiar dacă ne vom întoarce în școli/licee, va fi imposibil să ignorăm forța pe care ne-o dau instrumentele online (și cele de comunicare, în special). Luați în calcul utilizarea a cel puțin unei soluții tehnologice ce permite interacțiunea sincronă, măcar pentru discuții în timp real la nivel de clasă/echipă implicată în proiect.
  • În mod similar, instrumentele de lucru colaborativ (pachetul Office sau similar) pot contribui în mod decisiv la efortul de concepere și de modelare a propunerilor de proiecte. Mediile sociale pot oferi, la rândul lor, resurse valoroase în identificarea de bune practici, partajarea de soluții sau exemple de inițiative similare etc.
  • Folosiți la maximum comunicarea electronică în relație cu potențiali furnizori sau colaboratori. Achiziția unui produs cu durată mare de funcționare și care necesită o testare atentă (în prealabil) poate fi problematică, însă puteți maximiza rolul acestor instrumente electronice măcar pentru documentare (informare, comentarii ale utilizatorilor, testări etc.).
  • Pentru etapa votului puteți folosi oricare dintre resursele menționate în secțiunea dedicată. Sau puteți testa soluții hibride, inclusiv sincrone, care să permită acces echitabil, anonim și confidențial.   

De asemenea, vă recomandăm ca (din când în când, voi stabiliți când) să faceți un mic exercițiu de evaluare și de reevaluare a situației din perspectiva paragrafelor de mai sus, astfel încât efortul vostru să fie încununat de reușita pe care o merită.

*autorul articolului este Andrei Pârvan, expert educațional BPlașcoală

Photo by Valentín Betancur on Unsplash