Tehnocrați excepționali în Consilii de Administrație

Legea spune că funcțiile de secretar de stat, subsecretar de stat și asimilate acestora sunt incompatibile cu prezența în consilii de administrație ale unor societăți sau instituții publice. Doar în mod excepțional, în numele unui interes public deosebit, se pot face astfel de numiri. Guvernul Cioloș are doar tehnocrați excepționali: în consiliile de administrație ale unor firme unde statul are capital au fost numiți doar secretari de stat sau consilieri ai premierului, cu rang de secretar de stat.

Actul normativ la care facem referire este Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Articolul 84 spune așa:

(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

…

c) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

d) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. c);

e) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. c);

f) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;

…

(2) Funcţia de secretar de stat, funcţia de subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora sunt incompatibile cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, precum şi cu exercitarea funcţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b)-i).

Ca orice lege românească bine făcută de iluștrii noștri parlamentari, vine imediat și excepția de la regulă, în alineatul următor al aceluiași articol:

(3) În mod excepţional, Guvernul poate aproba participarea persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) ca reprezentanţi ai statului în adunarea generală a acţionarilor ori ca membri în consiliul de administraţie al regiilor autonome, companiilor sau societăţilor naţionale, instituţiilor publice ori al societăţilor comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, de interes strategic sau în cazul în care un interes public impune aceasta.

Pe vremea guvernelor politice, excepționalismul devenise regula. Toate funcțiile de reprezentare în Consiliile de Administrație erau ocupate de secretarii de stat și consilieri miniștrilor. Este una din formele de recompensare a clienților politici, pentru că toate funcțiile astea presupun o remunerație consistentă pentru un minim de efort. Uite așa demnitarii își rotunjeau veniturile din bani publici. Cât despre reprezentarea judicioasă a interesului public, observați vă rog cazuistica DNA.

Pe vremea tehnocraților… nu s-a schimbat nimic. De la începutul anului până acum, premierul Cioloș a făcut 11 astfel de numiri ca reprezentanți ai statului în Consilii de Administrație. Fără excepție, toți sunt secretari sau subsecretari de stat, sau consilieri ai premierului, în funcții asimilate acestora:

Fiecare numire își justifică excepționalitatea prin interesul public. Spre exemplu, există excepționalul Paul Gheorghiu, directorul de cabinet al premierului. Șeful Cancelariei Primului Ministru, Dragoș Tudorache, justifică laconic interesul public ce obligă la aplicarea excepției de la regulă: „pentru asigurarea condițiilor optime de îndeplinire a atribuțiilor ce revin administratorilor…”.

De ce nu se găsește altcineva care să asigure condițiile optime? Au dispărut toți specialiștii în finanțe și fix directorul de cabinet trebuie să își rupă din timpul prețios pentru asta? Nu putem să spunem care sunt competențele domnuui Gheorghiu ce îl fac exponent al excepționalismului tehnocratic, pentru că șeful Cancelariei nu s-a obosit să ne spună. De altfel, numirile consilierilor premierilor sunt cele mai vădit împotriva spiritului legi. Ministrul Economiei, spre exemplu, s-a străduit să păstreze aparențele, a făcut texte mai lungi, în care citează din CV-urile secretarilor de stat și încearcă să construiască argumente de ce niciun alt tehnocrat nu e mai bun. Acest lucru nu face ca numirea să fie mai aproape de spiritul legii, dar am apreciat încercarea.

Este limpede că suntem binecuvântați cu niște tehnocrați cel puțin la fel de excepționali ca politicienii dinaintea lor. Le mulțumim că există!