Ministerul Educației a pus în dezbatere publică un proiect de Hotărâre de Guvern pentru organizarea și funcționarea Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP). Înființată în 2005, prin lege, ARACIP are rolul principal de a realiza o evaluare externă, independentă, a calității educației furnizate de școlile publice și private din România.
În ultimii ani, au existat mai multe controverse legate de activitatea ARACIP. Unele au fost obiective și merită discutate. Spre exemplu, școlile s-au plâns de gradul mare de încărcare birocratică a procedurilor de evaluare, ARACIP însăși a întârziat cu o reformă a standardelor de evaluare. Altele au fost subiective, mai ales din zona privată, unele școli reclamând că nu au primit acreditări/autorizări la timp sau în condițiile cerute de ele. Nu voi discuta aici aceste controverse, pentru că problema pe care o semnalez este una de sistem.
Sub pretextul rezolvării acestor controverse, Ministerul Educației propune o pseudo-reformă a ARACIP, care, în fapt, înseamnă plasarea brutală a instituției sub controlul politic al ministrului educației. Mă voi referi în primul rând la modul în care proiectul de hotărâre organizează conducerea ARACIP.
Situația actuală
Actele normative actuale, fără a fi perfecte, oferă totuși garanții importante de independență pentru ARACIP. Conducerea instituției este asigurată de:
- Președinte și vicepreședinte, numiți de către ministrul educației, dar numai în urma unui concurs public. Revocarea din funcție se poate face numai în situații obiective: absențe nemotivate de la ședințe; imposibilitatea îndeplinirii funcției; sau săvârșirea unor fapte care au atras răspunderea disciplinară sau penală.
- Consiliul ARACIP, organul colectiv de decizie, care include, alături de președinte și vicepreședinte, șefii de departamente și experți interni ai ARACIP, selectați printr-o procedură proprie transparentă.
Chiar în acest an, am văzut că garanțiile de independență funcționează. Ministerul Educației a ordonat un control la ARACIP și a ajuns la concluzia că președintele ar fi făcut ceva fapte grave. Deși acest lucru nu a fost confirmat obiectiv, adică de o decizie a instanței (răspundere penală) sau a unei comisii de disciplină (răspundere disciplinară), ministrul a emis un ordin de revocare a conducerii instituției. Președintele ARACIP s-a adresat justiției pentru a se apăra. Încă nu există o decizie finală a instanței.
Consiliul ARACIP joacă un rol esențial în arhitectura instituțională, pentru că este cel ce propune acordarea sau retragerea autorizațiilor și acreditărilor furnizorilor de educație.
Modificarea propusă de Ministerul Educației
Prin proiectul de hotărâre aflat în dezbatere publică, ministerul educației schimbă fundamental viziunea asupra modului în care este numită conducerea ARACIP.
Consiliul ARACIP
Consiliul ARACIP ar urma să fie alcătuit din 15 membri cu drept de vot și 4 membri observatori, toți numiți prin ordin de ministru. Cei 15 membri cu drept de vot vor fi:
- 6 experți din cadrul ARACIP;
- 5 reprezentanți direcți ai Ministerului Educației, ministrul având puteri arbitrare să aleagă orice cadru didactic sau inspector școlar;
- Câte un reprezentant al ministerului apărării și ministerului de interne, precum și un reprezentant IGSU, propuși de structurile respective;
- Un reprezentant al Asociației Școlilor Particulare, o structură privată care reunește aproape o treime din furnizorii privați de educație (260 din 883).
Membrii Consiliului sunt numiți prin ordin al ministrului educației, la propunerea entităților pe care le reprezintă. Nu este menționată nicio procedură de selecție, deci decizia este una arbitrară, la dispoziția demnitarilor respectivi.
Revocarea membrilor Consiliului se poate face oricând „ca urmare a retragerii calității de reprezentant al entității care a propus numirea”, deci tot printr-o decizie arbitrară.
Mai mult, retragerea calității se poate face „la săvârșirea oricăror fapte de natură să atragă repercusiuni asupra prestigiului Ministerului Educației și/sau al ARACIP”. Observați că, spre deosebire de legislația actuală, dispare evaluarea obiectivă a acestui criteriu. Normele în vigoare vorbesc de fapte care atrag răspunderea disciplinară sau răspunderea penală, deci situații în care cei acuzați au posibilitatea să se apere, în condițiile legii. În noua formulare, ministrul poate considera oricând, subiectiv, că un membru „necooperant” al Consiliului dăunează prestigiului Ministerului.
Ministrul educației ar primi și puterea de a convoca oricând dorește Consiliul ARACIP, un alt instrument de ingerință politică în activitatea instituției.
Iată deci care sunt problemele fundamentale pe care le ridică propunerea Ministerului:
- 9 din cei 15 membri ai Consiliului, adică majoritatea, sunt numiți arbitrar de factori politici sau de lobby și există numeroase pârghii prin care ministru educației poate controla activitatea Consiliului;
- Absurd, 8 dintre cei 15 membri îi reprezintă pe cei ce sunt evaluați, adică operatorii școlilor;
- Nu există nicio garanție privind independența membrilor Consiliului. Dimpotrivă, ei pot fi oricând revocați de către ministrul educației, fără a fi nevoie de fundamentare obiectivă;
- Nu sunt prevăzute minime competențe necesare pentru a ocupa poziția de membru al Consiliului ARACIP.
Președintele ARACIP
Conform proiectului de hotărâre, președintele ARACIP urmează să fie ales de către Consiliu, dintre membrii săi. Automat, toate problemele fundamentale de selecție a membrilor se răsfrâng asupra Președintelui. De vreme ce membrii Consiliului pot fi revocați oricând, arbitrar, și Președintele poate fi revocat prin simpla anulare a calității de membru. Nu există nicio garanție de independență.
În ce privește competențele președintelui, singura condiție este să aibă minim 10 ani de experiență didactică. Este un standard ridicol de scăzut, pentru că managementul educațional este mult mai mult decât predarea la clasă. Solicităm directorilor și inspectorilor să aibă specializări în management, dar nu pare a fi necesar pentru președintele ARACIP!
Membri observatori ai Consiliului
Proiectul vorbește și despre 4 membri fără drept de vot ai Consiliului. Aceștia nu au o influență directă asupra deciziilor, dar modul de selecție propus este un bun indicator al lipsei de bună credință a autorilor proiectului.
Doi dintre cei patru membri sunt reprezentanți ai sindicatelor. Problema este că dacă sindicatele nominalizează mai mult de doi potențiali membri, decizia aparține ministrului educației, ceea ce este o ingerință politică în activitatea sindicală.
Un alt membru este reprezentantul Consiliului Național al Elevilor. CNE este o structură fără personalitate juridică în coordonarea Ministerului Educației. Activitatea CNE a fost una sinuoasă. În unele perioade, CNE a fost inexistent sau s-a comportat ca o anexă a ministerului. În alte perioade – inclusiv cea prezentă – CNE a fost activ și s-a implicat pe teme de politici educaționale. Problema este că există numeroase alte structuri asociative ale elevilor, complet ignorate în favoarea uneia pentru care ministerul are pârghii de control.
În fine al patrulea membru ar fi „un reprezentant al federației naționale a asociațiilor de părinți din învățământul preuniversitar” – scris exact așa, fără majuscule. Există o structură cu acest nume, ceea ce sugerează o numire cu dedicație. Sunt deci excluse celelalte asociații ale părinților.
Ca și în cazul Asociației Școlilor Particulare, nu este nicăieri fundamentat de ministerul educației a decis să nominalizeze o anume structură asociativă, excluzând astfel toți ceilalți potențiali parteneri.
Refuzul dezbaterii publice
Proiectul de act normativ a fost propus în dezbatere publică pe data de 9 decembrie. Încă din start, ministerul educației a încălcat prevederile Legii nr. 52/2002 privind transparența decizională, pentru că lipsesc din anunț elemente prevăzute explicit de lege, respectiv durata dezbaterii și persoana responsabilă.
Perioada aleasă este de natură să limiteze interesul pentru dezbatere. Se întâmplă înainte de vacanța de Crăciun, în timp ce numeroase alte subiecte atrag atenția cetățenilor.
Centrul pentru Inovare Publică a solicitat în scris organizarea unei întâlniri publice. Legea menționată spune că într-o astfel de situație, ministerul este obligat să organizeze întâlnirea. Presupun că nu surprinde pe nimeni că instituția a ales să încalce, din nou, legea.
Refuzul dezbaterii nu face decât să întărească impresia că asistăm la o manevră brutală și cinică de a pune sub control politic o instituție, ARACIP, despre care legea spune fără echivoc că trebuie să fie independentă.
(sursa foto: Ministerul Educației, conferință de presă ministru)
2 Trackbacks / Pingbacks
Comments are closed.