În data de 26 noiembrie, a avut loc, la București, conferința ”Integrarea migranților și refugiaților în România: progrese și probleme actuale”, organizată de Centrul pentru Inovare Publică și partenerii săi din Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților (CDMiR).
În prima parte a conferinței, Victoria Cojocariu, din partea Centrului pentru Inovare Publică, și Carmine Conte, din partea Migration Policy Grup (Bruxelles), au prezentat concluziile studiului de evaluare a politicilor europene și naționale privind integrarea beneficiarilor de protecție internațională. Cercetarea s-a realizat în cadrul proiectului NIEM: Măsurarea și îmbunătățirea integrării refugiaților, solicitanților de azil și refugiaților, proiect transnațional, derulat în parteneriat cu organizații neguvernamentale și universități din 15 state membre UE.
Comparativ cu celelalte state membre UE cuprinse în cercetare, România se situează bine în privința legislației referitoare la refugiați și ceilalți beneficiari de protecție internațională, dar mai puțin bine în privința politicilor de integrare și în implementarea acestora. România are, de exemplu, una dintre cele mai scurte proceduri de soluționare a cererilor de azil (în 2016, durata medie a fost sub 30 de zile), iar procedura de reunificare familială este una dintre cele mai accesibile. În schimb, se înregistrează deficiențe în accesul la cursuri de limba română și o serie de piedici în educație și calificări, precum și o cooperare slabă între instituții cu atribuții în domeniu, mai ales la nivel local.
Persoanele beneficiare de protecție internațională se bucură, conform legii, de aceleași drepturi ca cetățenii români, cu excepția drepturilor politice. Cu toate acestea, în practică, survin probleme fie din necunoașterea legii de către angajatori sau funcționarii din instituții (de exemplu, există angajatori care evită să încheie contracte de muncă cu refugiații, crezând că au nevoie să obțină aviz de angajare), dar și probleme cauzate de birocrație sau lipsa unor politici eficiente de integrare.
Cercetarea a mai scos la iveală faptul că, în privința accesului la piața muncii din România, în pofida deficitului înregistrat în anumite sectoare, se observă dificultăți în ocuparea de către beneficiarii de protecție internațională a posturilor din sectorul public și un acces extrem de limitat la posturile din administrația publică centrală. Angajarea pe cont propriu este accesibilă persoanelor beneficiare de protecție internațională, dar accesul la profesii liberale este limitat, comparativ cu alte state. De exemplu, profesia de traducător autorizat este accesibilă exclusiv cetățenilor români, reglementare care ridică dificultăți în a facilita comunicarea în anumite limbi străine.
În cadrul conferinței s-au prezentat, totodată, câteva date cu privire la percepțiile populației privind migranții. Cercetătorii Alexandra Deliu și Bogdan Voicu, de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) din cadrul Academiei Române, au arată că, comparativ cu anul 2015, au crescut atitudinile negative în rândul românilor față de imigranți, dar și față de emigranți. În același timp, avem procente ridicate (în jur de 15%) de persoane care nu știu sau nu răspund la întrebări referitoare opiniile lor față de imigranți sau emigranți, ceea ce arată că avem un deficit în discutarea acestei problematici pe agenda publică.
În a doua parte a conferinței, tematica s-a axat pe problemele de acces a cetățenilor străini pe piața muncii din România, în contextul ultimelor modificări legislative: creșterea de către Guvern, în luna august, a contingentului de lucrători străini (permanenți și detașați) de la 7.000 la 15.000 și modificarea condițiilor salariale de angajare pentru străini. Rodica Novac, de la Fundaţia Terre des Homme, a arătat că există o serie de riscuri cu care se confruntă lucrătorii străini, cum ar fi încheierea cu firmele intermediare de contracte care depășesc durata avizului de muncă; faptul că muncitorii străini nu-și cunosc drepturile și nu se pot familiariza cu ele din cauza barierelor de limbă (site-urile instituțiilor publice sunt doar în limba română) și, mai ales, vulnerabilitatea la abuzuri din partea angajatorilor, în condițiile în care instituțiile au capacități reduse de a monitoriza condițiile de muncă.
Un alt subiect, din cadrul conferinței, s-a referit la piedicile în recunoașterea/echivalarea studiilor și a calificărilor străinilor beneficiari de protecție internaționale, ținând cont că unii dintre aceștia fie nu dețin diplome de studii sau de calificare, fie nu mai au actele doveditoare ale acestor studii.
În ceea ce privește integrarea refugiaților și migranților pe piața muncii, alte aspecte discutate s-au referit la: situația lucrătorilor detașați, al cărui număr este din ce în ce mai mare, avizul de angajare pentru membrii de familie ai cetățenilor străini, recunoașterea/echivalarea certificatelor și diplomelor, înscrierea angajaților străini în sindicate și responsabilitatea care revine sindicatelor de a aborda și problemele lucrătorilor străini.
