Partide noi pentru ideologii vechi

Partide noi înființate cu doar trei membri: o oportunitate prea bună pentru a nu fi prompt însușită de grupuri de cetățeni cu o ideologie fermă. Partidele mari, care domină scena politică, folosesc adesea ideologia ca simplă etichetă, evitând controversele și încercând să mulțumească cât mai mulți alegători. Persoanele cu opțiuni ideologice mai ferme se simt pe bună dreptate nereprezentați și pot prefera un partid mic, dar care respectă strict anumite principii.

Am vorbit săptămâna trecută despre partide noi locale și regionale, adică cele care se legitimează prin apartenența la o comunitate. În acest articol, vom trece în revistă partidele care se revendică prioritar ideologic. Am selectat formațiunile care îndeplinesc două criterii: obiective naționale (nu locale) și afiliere ideologică asumată fie prin program (acolo unde este disponibil), fie prin poziții publice. Am identificat astfel 29 de grupuri de inițiativă, aflate în diverse stadii procesuale.

Pe acestea am încercat să le grupăm în familii ideologice. Nu e surprinzător că cele mai multe se aglomerează la extremele spectrului politic, fie comunism, fie naționalism-conservator. Migrarea partidelor mari către centru lasă descoperite tocmai aceste zone. Dar să le luăm pe rând.

Noii vechi comuniști

Șase grupuri de inițiativă și-au arătat dorința de a înființa partide cu o doctrină comunistă. Dintre acestea, două au devenit partide înregistrate, trei au fost respinse de Tribunalul București, și unul singur se află în curs de judecare.

Apariția relativ rapidă a unor astfel de grupuri de inițiativă nu este o surpriză. Întotdeauna a existat o mișcare redusă numeric, dar activă și hotărâtă, care a urmărit re-înființarea unui partid comunist în România. Membrii ei sunt adesea numiți în spațiul public „nostalgici comuniști”, pentru că promovează o continuitate cu Partidul Comunist Român ce a condus România timp de aproape jumătate de secol, cel mult dezicându-se de excesele acestuia, dar asumându-și ceea ce ei numesc reușitele regimului comunist.

Numărul grupurilor vorbește de lipsa de unitate a mișcării, sau poate de excesul de ego: cinci din cele șase inițiative vin din partea unor facțiuni concurente de „nostalgici”. Ba două dintre ele au același nume, vechiul Partidul Comunist Român: ambele au fost respinse de Tribunal; ambele au făcut apel și au pierdut și în această fază procesuală. Este interesant că președintele-fondator al unuia din cele două PCR-uri este președinte în exercițiu al unui partid existent, Alternativa Socialistă. Este în curs de judecare cererea Noului Partid Comunist Român, dar putem anticipa un eșec, din același motiv, anume solicitarea unui nume deja utilizat de o formațiune ce a existat cândva.

Au avut mai mult succes grupurile care au renunțat la numele tradițional. Partidul Comunitar din România a dobândit personalitate juridică în urma unei decizii a Tribunalului în noiembrie 2015, după patru termene de judecată. Partidul Comuniștilor a fost respins de Tribunal, dar a avut câștig de cauză în fața Curții de Apel, primind decizie favorabilă chiar în această lună (februarie 2016).

Cel de-al șaselea comitet de inițiativă a propus o combinație ideologică cu totul originală: Partidul Creștin Comunist. Nu avem informații specifice despre program, dar demersul a fost suspendat de Tribunal, după ce fondatorii nu au reușit să aducă documentele solicitate de judecător.

Socialiști și verzi

Trei grupuri de inițiativă au propus programe mai apropiate de stânga europeană modernă, adică de partidele socialiste sau verzi din alte țări europene. Nu înseamnă neapărat că sunt oameni noi. Două dintre ele sunt fondate de foști membri ai Partidului Socialist Român și rămân puțin vizibile. Partidul Ecologist Socialist Român este deja înființat și are deocamdată relevanță locală, fiind fondat de un om de afaceri constănțean care a mai avut implicare în politică. Partidul NeoSocialist a reușit mai greu să obțină înregistrarea: la prima încercare a fost respins, dar a revenit și a primit o decizie favorabilă. Deși își propune participarea în alegeri, este puțin vizibil în spațiul public. Tot aici am putea adăuga Partidul Social Democrat Independent, în curs de înregistrare, dar cu observația că nu vorbim de o formațiune nouă

Cel mai interesant caz rămâne cel al Partidului Pirat România. Acesta va rămâne în istorie ca formațiunea ce a contribuit decisiv la modificarea legii electorale, obținând o decizie a Curții Constituționale care a invalidat cerința de a avea 25.000 fondatori. Are o afiliere clară la un curent politic european, care are inclusiv câțiva europarlamentari, precum și un număr de proiecte concrete ce derivă din această afiliere. Nu este însă clar dacă mai are energia de a participa pe scena politică, fiind complet absent după obținerea înregistrării.

Doar un partid liberal?

Întrebarea din subtitlu este doar pe jumătate retorică. După ce Partidul Național Liberal a virat brusc către conservatorism, ne-am fi așteptat ca nișa liberală să fie disputată de mai multe grupări. Ce-i drept, în Parlament, o parte dintre parlamentarii PNL s-au unit cu o parte dintre cei ai defunctului Partid Conservator, formând formațiunea numită ALDE, ce revendică un program liberal. Dar profilul acestor „liberali” lasă mult spațiu pentru apariția unor noi partide pe această nișă.

Totuși, un singur grup de inițiativă încearcă să fondeze un partid liberal, sub numele de Partidul Ideea Liberală. Fondatorul este un mai vechi activist liberal din Maramureș. Dosarul este în curs de judecare.

Social-liberalismul nu a murit

Social-liberalismul este un hibrid ideologic cu o consistență mai mare în plan social, dar mai greu de explicat în cel ideologic. Are însă un potențial electoral interesant, mai ales după succesul USL de la ultimele alegeri. Tocmai din cauza acestui succes, este greu de spus dacă cele două grupări ce se revendică de la ideologia social-liberală urmăresc mai degrabă fundamente ideologice sau un facil succes la public.

De fapt, despre una dintre ele putem să speculăm. Este vorba despre Partidul Puterii Umaniste (social-liberal), fondat de o angajată la departamentul de marketing al trustului Intact și având-o ca portdrapel pe europarlamentara Maria Grappini. Vorbim desigur de aripa fostului PC rămasă fidelă lui Dan Voiculescu. Cât despre Partidul Mișcarea Social Liberală, aflat încă în curs de înființare, știm doar că este ideea unui grup de tineri din Sibiu, dar încă nu are o prezență publică lămuritoare.

Conservatorism: partide noi cu oameni vechi

Nu putem spune că doctrina conservatoare nu este reprezentată în România. Dimpotrivă, are un istoric bogat, inclusiv la guvernare. Este zona în care a mers unul dintre partidele istorice, Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat, cea cu care cochetează intens actualul PNL, dar și cea vizată de fostul președinte Băsescu.

Dintre partidele noi cel mai vizibil este M10, înființat de europarlamentarul Monica Macovei. După ce a părut că va propune un program liberal, derivat din agenda drepturilor omului pe care a promovat-o anterior, Macovei a virat brusc către conservatorism, încercând să se afirme ca principala formațiune din România pe această nișă.

Tot un program conservator, dar cu puternice accente naționaliste, găsim și la Partidul Forța Națională, al cărui fondator este tot un europarlamentar. Laurențiu Rebegea a fost ales pe listele PSD-PC, dar s-a înscris în Parlamentul European în grupul conservatorilor. A trecut vremelnic pe la Partidul România Unită, iar acum încearcă să își fondeze propria formațiune. La prima încercare, Tribunalul a respins cererea, dar a revenit cu o nouă solicitare.

Alte două încercări de a forma partide conservatoare aparțin unor grupuri dizidente din PNȚCD, și au purtat numele Partidul Național Țărănesc, respectiv Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache. Ambele au fost respinse de Tribunal după intervenția aceluiași PNȚCD, coincidența de nume fiind vădită. Ambele au făcut apel și așteaptă judecarea.

Nenumăratele fețe ale naționalismului, acum și în partide noi

Zona ideologică ce a atras cele mai multe noi formațiuni politice este cea pe care o vom numi generic „naționalism”, pentru că însăși formațiunile respective se revendică într-un fel sau altul de la „ideea națională”. Nu mai puțin de opt formațiuni se află în această zonă, dintre care șase au fost deja admise de Tribunal. Am abordat și într-un articol anterior tema partidelor naționaliste, discutând despre potențialii lor votanți.

Unul dintre motivele pentru care avem un număr atât de mare de noi partide naționaliste este probabil existența unor nuclee de acest tip gata de acțiune. De altfel, primele solicitări de înregistrare imediat după modificarea legii au venit tocmai de la astfel de nuclee. Un alt motiv important poate fi disoluția Partidului România Mare, care a fost multă vreme exponentul discursului naționalist, precum și soarta similară a unor potențiali înlocuitori, PNG și PPDD.

Printre primele partide nou înregistrate am întâlnit Blocul Unității Naționale, Forţa Identităţii Naţionale și Frontul Demnității și Identității Naționale, toate admise de Tribunal, și toate exponente ale unui naționalism populist de tip PRM, derivat cumva din ideologia naționalist-comunistă inventată și promovată de regimul Ceaușescu. Toate au în comun și că între fondatori regăsim foști militanți PRM sau UNPR, unii dintre ei chiar cu experiență parlamentară. Un discurs similar se întrevede din programul Partidului Dreptății, Demnității, Solidarității Naționale, dar acesta are o prezență publică discretă și nu a finalizat încă procedura de înregistrare.

Un al doilea grup de partide naționaliste este cel al formațiunilor cu un discurs mai radical, mai apropiat de extremă și uneori chiar de limita legii. Partidul Lista Națională este formațiunea condusă de Ion Coja, cunoscut pentru discursul său contondent și adesea discriminatoriu la adresa a numeroase grupuri sociale. Partidul Noua Dreaptă este expresia politică a mișcării cu același nume, deja controversată înainte de a intra în politică. Partidul Național „Pentru Patrie” este o inițiativă a unui grup de ofițeri în rezervă, prezenți și anterior în spațiul public, și nu doar numele îi apropie de „Totul pentru Țară”, partidul legionar din perioada interbelică. Toate cele trei partide menționate au fost deja admise de Tribunal. Ultimul venit în acest grup, și cel mai direct în denumirea aleasă, este Partidul Legionar Democrat Creștin. Acesta nu are încă o prezență publică, dosarul este în curs de judecare, dar numele vorbește de la sine.

Ați auzit de teoria dacomană?

I se mai spune dacologie, cult dacoman sau dacism, dar cel mai des am auzit termenul de dacomanie. Este o teorie care derivă din același curent mistificator generat de propaganda regimului ceaușist, care construise creativ o serie de eroi naționali care începe cu Burebista și se termina chiar cu fostul dictator. Teoria dacomană exacerbează rolul culturii dacice în etnogeneza poporului român. Uneori caută să folosească metode clasice, spre exemplu arheologice, pentru a construi argumente. Dar de cele mai multe ori este pur discursivă, speculând din frânturi de realitate, pentru a „dovedi” adevăruri precum originea daco-tracă a limbii române, inclusiv că latina e doar o română stricată. Pentru o critică științifică a teoriei dacomane puteți citi acest articol.

Nu putem să spunem cu exactitate cât de mult din dacomanie preiau cele trei formațiuni politice care fac trimitere la originile dace ale românilor. Dar știm cu siguranță că cel puțin una din ele poate participa la alegeri. Partidul Getodacia a fost deja admis de Tribunal. Partidul Dacismului Conservator Autonom (pe scurt, Partidul DAC) a fost respins, dar a reluat procedura. Iar Partidul „Democrație Directă Sarmisegetuza” (ortografia inițiatorilor) are dosarul suspendat, după ce nu a îndeplinit unele cereri ale judecătorului.

Mai multe informații despre partide noi

Numărul total de formațiuni care au depus o cerere de înființare până la această dată este de 104 (dintre acestea, patru sunt reveniri, după o primă decizie de respingere). Până acum, Tribunalul București a admis 38 de cereri. După trecerea perioadei de contestații, noile formațiuni sunt înscrise în Registrul Partidelor Politice. Din acel moment ele pot participa legal în alegeri.

 

Centrul pentru Inovare Publică monitorizează dinamica apariției noilor partide. Puteți vedea aici, cu actualizare zilnică, centralizarea cererilor înregistrate la Tribunalul București.

Monitorizarea este posibilă cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, prin proiectul „Legea Partidelor Politice : bariere și oportunități”, despre care puteți afla mai multe informații în această pagină. Opiniile exprimate aparțin exclusiv Centrului pentru Inovare Publică.

Ne asumăm subiectivismul inerent unui astfel de demers. Unele dintre aceste formațiuni nu au un program publicat și atunci am analizat declarațiile fondatorilor. Am încercat să limităm numărul de grupuri, ceea ce face mai puțin vizibile unele diferențe. Nu am inclus în listă partide la care nu am întâlnit în program sau poziționări o ideologie clar conturată, chiar dacă în unele declarații se auto-definesc ca aparținând unui curent ideologic sau altul.

Pentru informații suplimentare sau pentru a corecta informații despre partidele menționate, ne puteți contacta printr-un comentariu la acest articol, sau la adresa de email inovarepublica[@]gmail.com.

About Ovidiu Voicu 55 Articles
Ovidiu este membru fondator și director executiv al Centrului pentru Inovare Publică.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.