Mare parte din prevederile Convenției privind statutul refugiaților din 1951, precum și normele UE privind azilul se referă la integrarea refugiaților. Deși de multe ori neglijate în discuțiile și dezbaterile publice, drepturile egale și măsurile de sprijin țintite direct către refugiați și beneficiarii de protecție subsidiară stau la temelia sistemului de azil al UE. Cel mai sigur mod de a obține o soluție durabilă, atât pentru nou-venit, cât și pentru țara-gazdă, o constituie integrarea pe termen lung a refugiaților.Cu toate acestea, politicile naționale ale statelor membre nu reușesc întotdeauna să acționeze în spiritul integrării.
elaborat în cadrul proiectului NIEM, relevă standarde scăzute de integrare și o lipsă de armonizare în ceea ce privește integrarea refugiaților în întreaga UE. Studiul reprezintă prima din cele 3 evaluări periodice ale modului în care guvernele naționale răspund provocărilor integrării pe termen lung a beneficiarilor de protecție. Indicatorii comprehensivi și fiabili pe care îi pune la dispoziție metodologia NIEM permit colectarea și analiza unor seturi de date semnificative privind integrarea beneficiarilor de protecție internațională. Evaluarea comparativă, bazată pe indicatori construiți pentru a surprinde specificul fiecărei țări, acoperă mecanismele de integrare din 14 state membre UE: Cehia, Franța, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria.
Studiul comparativ la nivel european, în limba engleză, poate fi accesat aici, iar cel național dedicat României este disponibil în limba română, mai jos.
[gview file=”http://www.inovarepublica.ro/wp-content/uploads/2019/07/Romania-National-Report-2018-Raport-de-evaluare-a-sistemului-național-de-integrare-a-benficiarilor-de-protecție-internațională-Romănia.pdf”]
Be the first to comment