Am fost un an degeaba membru în Comitetul Național de Coordonare al Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă

În mai 2021, am fost numit, prin bunăvoința premierului Cîțu, în Comitetul Național de Coordonare (CNC) al Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă (OGP, de la Open Government Partnership). Dacă vă întrebați ce legătură are Guvernul cu guvernarea deschisă, e o întrebare bună. N-avea nici pe vremea dlui. Cîțu, și cu atât mai puțin în timpul guvernului cvasi-militar Ciucă. Nu e deci de mirare că n-am reușit să fac nimic util în acest Comitet, afară de a enerva niște funcționari publici (și ei pe mine).

Am povestit anul trecut, cu ocazia primei întruniri, ce este OGP și cum am ajuns în CNC. Pe scurt, a fost o competiție deschisă, dar decizia selecției a fost una subiectivă, aparținând premierului. Comitetul Național de Coordonare are 12 membri, 6 din partea Guvernului (secretari de stat din tot atâtea ministere ce implementează măsuri de guvernare deschisă) și 6 din partea societății civile. Găsiți lista (aproape) completă aici.

Comitetul Național de Coordonare supervizează implementarea angajamentelor asumate prin Planul Național de Acțiune (PNA), pe o durată de doi ani. Comitetul din care am făcut parte a avut un mandat scurt, de doar un an, pentru că Guvernul a aprobat PNA 2020-2022 abia în 2021. Eu mi-am propus trei obiective:

  • Aducerea pe linia de plutire a PNA 2020-2022 – EȘEC.
  • Adoptarea unui Plan ambițios pentru perioada 2022-2024 – EȘEC.
  • Alegerea unui Comitet puternic pentru perioada 2022-2024 – VOLUNTARI?

Au mai fost trei întâlniri ale CNC în aceste luni. Nu am povestit despre ele, că nu prea am avut ce, dar găsiți minutele pe pagina Guvernului. Marea realizare a CNC a fost… adoptarea regulamentului de funcționare. Dar mai bine să vă povestesc cum n-am reușit eu să fac nimic în anul ăsta.

 

Planul Național de Acțiune 2020-2022

PNA 2020-2022 a fost de la început unul lipsit de ambiție. Angajamentele incluse au fost mai degrabă benigne, de tipul cercetăm (lucruri pe care le știm deja), publicăm ghiduri (pe care nu le aplică nimeni, că sunt opționale), și facem site-uri (simple, dar colorate). Se adaugă și publicarea de date deschise, dar doar seturi incomplete și marginale, nu date valoroase, utile mediului de afaceri (pe care instituțiile publice le vând, spre bunăstarea politrucilor din fruntea lor), și în niciun caz date despre cheltuielile publice.

Exact ca în banc, după ce că era vai de el, nici măcar așa nu l-au implementat. Nu spun doar eu asta, ci chiar Guvernul, prin propriul instrument de monitorizare (să apreciem, totuși, onestitatea, mai rar așa).

De la început a mers prost: deși Planul a fost dezbătut în perioada martie-iunie 2020, și, teoretic, finalizat până în septembrie același an, Guvernul Orban nu și-a mai adus aminte să-l și adopte formal. Abia în februarie 2021, Guvernul Cîțu l-a pus într-un memorandum (adică cel mai slab act guvernamental, fără obligații legale de implementare).

Așa se face că prin septembrie 2021, când noi, membrii CNC, am început să ne întâlnim cu instituțiile publice implementatoare, ne-am lovit în general de ridicat din umeri: nu știm, abia s-a adoptat, nu avem buget, nu eram noi pe-aici etc. Invariabil, discuțiile se încheiau cu „hai să vedem ce facem”, și nu au mai făcut nimic, sau, dacă au făcut, fără să genereze o schimbare reală, o deschidere a guvernării.

Aș vrea să anunț un succes, adică un angajament din Planul OGP care, măcar parțial implementat, să aibă un rezultat concret, palpabil, și relevant pentru guvernare deschisă. Din păcate, nu am niciun exemplu.

Pe scurt, eșec total.

 

Planul Național de Acțiune 2022-2024

În această perioadă, se află în dezbatere publică PNA 2022-2024. Așa cum probabil anticipați, lucrurile merg prost.

În prima etapă, Secretariatul General al Guvernului a colectat propuneri de la instituții publice și societatea civilă. Adică să fie clar, separat, nu împreună.

A rezultat o colecție relativ numeroasă de propuneri, mai ales din excesul de zel al unor instituții publice, care au propus tot felul de proiecte aflate deja în implementare din fonduri europene, sau aprobate prin PNRR, pe principiul „merge și aici, mai bifăm o raportare”. Unele dintre ele, mai ales cele de la Ministerul Mediului și instituțiile subordonate, sunt de-a dreptul comice, prin lipsa completă de înțelegere a subiectului. Nivelul de ambiție al propunerilor venite din partea guvernamentală e la fel de inexistent ca la Planul anterior.

În etapa a doua, au fost mai multe discuții online punctuale, numite pompos grupuri de lucru, între reprezentanții instituțiilor publice și cei ai societății civile, cu scopul de a ajunge la un numitor comun. Inițial, lista de întâlniri a fost ne-publică, în ciuda insistențelor membrilor CNC din partea societății civile. Cu greu, după scrisori și adrese, Guvernul a agreat să publice lista, însă fără vreun mecanism de promovare, sau de înscriere directă a celor interesați. Membrii CNC au avut posibilitatea (conform Regulamentului!) să invite specialiști, și am profitat de asta să mai aducem colegi la discuție, pentru că anumite teme ne erau străine.

Unele instituții au dat pur și simplu bir cu fugiții. Autoritatea Electorală Permanentă (după cum știți, condusă de un individ dovedit plagiator și urmărit penal) nici n-a vrut să audă de transparența finanțării partidelor politice. Alt exemplu, Ministerul Dezvoltării a anulat întâlnirea când a auzit că ar putea participa un jurnalist.

În general, la aceste întâlniri (toate online) au participat din partea ministerelor funcționari publici lipsiți deopotrivă de mandat și de interes. Modelul de lucru a fost că societatea civilă și-a prezentat propunerile sau recomandările, iar reprezentanții Guvernului s-au prefăcut că iau notițe, s-au scuzat că ei n-au mandat, și să nu sunăm noi, că ne caută ei. Singura excepție a fost la Ministerul Educației, unde a participat un secretar de stat, și am putut să discutăm mai aplicat (ceea ce nu înseamnă că au preluat ceva din ce am propus).

Aici găsiți opiniile participanților la discuții, de la cei care au dorit să contribuie. Dacă ați fost la vreuna din dezbateri și vreți să povestiți ce s-a întâmplat, puteți să adăugați direct în text, în modul comentarii/sugestii.

Rezultatul (aproape) final este că propunerile instituțiilor publice au rămas la fel de irelevante și lipsite de ambiție (cele mai comice au fost excluse), iar cele ale societății civile au fost respinse. Aici găsiți centralizatorul propunerilor adoptate/respinse, cu justificarea deciziilor (document în lucru).

Pe scurt, eșec total.

Ultimul pas este o mare dezbatere publică online, pe 19 mai, de la ora 14. Puteți participa urmând instrucțiunile de aici.

 

Comitetul Național de Coordonare 2022-2024

Ultima sarcină majoră a reprezentanților societății civile din actualul CNC ar fi să asigurăm alegerea noului Comitet de Coordonare (partea civilă, că de partea militară se ocupă Guvernul).

Teoretic, va fi un proces de auto-organizare, dar nu există nicio garanție că Guvernul chiar va accepta rezultatul lui. Prim-generalul Ciucă are deja antecedente. Atunci când societatea civilă și-a desemnat reprezentanți în Consiliul Economic și Social, a găsit de cuviință să intervină în listă. În cazul CNC OGP, pentru că este vorba de niște poziții fără nicio miză reală (nu există remunerație și, după cum se vede, nici nu prea sunt lucruri de coordonat), să rămânem optimiști.

În săptămânile următoare, vom anunța cum se vom face selecția. Sper să avem numeroși voluntari interesați de aceste subiecte, și care să nu se lase descurajați de eșecurile anterioare!

Nu, serios. Eu am fost mai degrabă ca cei doi din poză. Poate că cineva mai constructiv găsește alte căi să miște lucrurile.

About Ovidiu Voicu 111 Articles
Ovidiu este membru fondator și director executiv al Centrului pentru Inovare Publică.